Jun 5 2011

Eu când vreau să fluier, ma sui în maşină şi plec

Pe vremea când locuiam la Oradea, îi invidiam pe toți cei care se plimbau prin oraș cu muzica la maxim, geamul coborât și mâna atârnată pe portieră. Nu pentru că îmi doream să fiu asemeni lor, ci pentru că aveau libertate de mișcare. Puteau merge oricând să viziteze locuri speciale și orașe frumoase. Cu toate astea, ei preferau să se învârtă prin oraș…

La scurt timp după ce m-am angajat, am început să călătoresc prin țară, dar după o zi de 12-14 ore de muncă nu prea mă mai încânta să vizitezi împrejurimile locului, ci mai degrabă pe cele ale unui pat.

Tot la scurt timp mi-am luat și franțuzoaica. Recunosc că a fost un moft, unul care m-a costat foarte mulți bani până acum, dar cel puțin pentru mine a meritat. Cu toate astea, sfatul meu pentru cei care nu au încă o mașină este să rămână tot așa, fără ea, asta în cazul în care nu vor să rămănâ fără bani. 😀

După ce am semnat actele de căsătorie cu franțuzoaica mea, am început aventura prin țară. Am vizitat împreună multe orașe și zone: Galați, Timișoara sau Sibiu, Grădina Zmeilor, Cheile Bicazului sau Transfăgărășanul.

drumurile făcute cu franțuzoaica mea

Țara asta fără drumuri sau cu cele pe care le are pline de gropi, are în schimb două drumuri care pur și simplu îți taie respirația: Transfăgărășanul și Transalpina. Pe primul l-am văzut de vreo 3 ori până acum și se întrevede o a 4-a vizită în acest an, dar îmi doream foarte mult să-l văd pe celălalt. Tot ce știam despre el era luat de pe transalpina.biz. Trebuia să-l văd. Și cum zilele astea a fost ziua de naștere a prietenei mele, care este o iubitoare de călătorii, mi-am zis că e momentul perfect pentru un cadou perfect.

Nu știam exact care este traseul Transalpinei, dar auzisem că Poiana Sibiului este o localitate frumoasă (și este!), așa că am luat-o pe traseul Sebeș-Poaiana Sibiului-Jina-Dobra-Obârșia Lotrului-Rânca-Novaci. Traseul este practicabil, pe alocuri cu asfalt mai bun decât pe multe drumuri europene de la noi, dar recunosc că am zis de câteva ori ”aici se termină aventura noastră”.

Într-un final am ajuns pe cea mai înaltă şosea din România. Am coborât din maşină, am pupat-o dulce pe franţuzoaică şi am ţopăit de fericire că am învins.

Peisajul e asemănător celui de pe Transfăgărăşan, dar puţin mai virgin. După o bulgăreală cu zăpadă, am căzut de acord că este locul potrivit să uiţi de toate problemele. Gândul care ne-a cuprins instant a fost să nu mai pecăm de acolo, dar trebuia. Locul e pentru vizite scurte şi amintiri plăcute.

Neaparat dacă întâlniţi oameni de-ai locului care vând brânză, să vă luaţi. Dar neaparat!

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când îmi pun în gând că vreau să văd un loc, apoi eu mă sui în maşină şi merg să-l văd, ceea ce vă recomand şi vouă.

By • personal • 13 • Tags: , , ,