Mar 1 2016
Billion Star Hotel
Vineri am fost la premiera filmului Billion Star Hotel. Știam doar că e un film românesc, un film independent, dar vă spun sincer că nu știam la ce să mă aștept. În acest moment, mă puteți crede pe cuvânt că nu aș ști ce ar trebui să vă spun să vă determin să mergeți să-l vedeți. În schimb, vreau să vă spun o întâmplare petrecută înaintea filmului, care, dacă mă gândesc acum, poate nu a fost deloc întâmplătoare.
Ca o familie de bloggeri ce suntem în Cluj, am pus stăpânire pe un rând întreg. În rândul din spatele nostru s-a așezat un domn trecut de ceva vreme de a doua tinerețe. În timp ce noi ne hăhăiam și discutam diverse, domnul aflat în rândul din spatele nostru a încercat să interacționeze cu noi, servindu-ne cu popcorn. Inițial, rând pe rând, l-am refuzat politicos. Ideea e că domnul a insistat să fie politicos și să ne servească cu popcorn, încat la un moment dat am acceptat „pișcotul” ca să-i facem pe plac domnului. Dacă stau să mă gândesc, eu nu sunt deloc fan popcorn. În fine. După o scurtă perioadă de timp, invitația domnului de a ne servi din nou cu popcorn a revenit. I-am mulțumit, dar de această data am rămas fermi cu refuzul nostru. Apoi filmul a început.
Acțiunea filmului e în felul următor. Se ia o carte, se rup toate paginile și se pun într-un bol. Se amestecă, se extrage o pagină și se citește. Apoi se reia procedeul. Cam așa a fost tot filmul. La sfârșit am fost foarte confuz. Încă sunt.
Mi-aș dori să-l vedeți pentru că filmul e foarte bine făcut, are un sunet impecabil, imaginea la fel, iar premiul pentru cel mai bun film străin câștigat la “US Hollywood International Film Festival”, unde a concurat cu alte 700 de pelicule din întreaga lume, nu poate fi întâmplător.
Care e legătura cu domnul din povestea de mai sus și acest film? Uneori, oamenii au nevoie doar să comunice. Să socializeze. Să simtă că există, chiar dacă numai pentru o perioada scurtă de timp, și pentru cei din jur. E un mesaj pe care și acest film dorește să-l transmită.
