Jun 27 2013

BOR pune restricții, noi putem veni cu soluții

-Ce mai face Dani? îi întrebă într-o zi preotul din satul bunicii mele pe ai mei.

-E la Cluj. Lucrează acolo. A întâlnit o fată, se înțeleg bine, și-au cumpărat un apartament. E foarte bine! i-au răspuns ei.

-Mă bucur, continuă preotul, dar să facă măcar logodna, să nu stea așa (în păcat n.r.) mult timp.

Normal, mi-au zis. Eu am râs. Mi-ar fi plăcut să particip și eu la discuția lor. Aveam câteva întrebări.

Nu-s un om purtat pe la biserică, cel puțin nu în ultimii 10 ani. În schimb, până atunci, am fost chiar în corul bisericii. Acum, dacă stau să mă gândesc, nu am simțit nimic special în orele petrecute în biserică (poate doar că aveam locul asigurat indiferent de ora la care ajungeam, indiferent de sărbătoare sau de câtă lume era), nici după ce am încetat să mai particip la slujbe. Mai merg, că așa trebuie, la Paști și la Crăciun, la câte un botez sau la vreo cununie religioasă. De fapt la cununia religioasă voiam să ajung.

Într-un an sunt 365 de zile, adică 52 de săptămâni. Mai nou, pentru că se fac nunți și vineri și sâmbătă și duminică, ar fi cam 156 de zile disponibile pentru un astfel de eveniment. Ar fi de unde alege, dar nu e chiar așa. A venit biserica și a decis că trebuie să limiteze numărul lor, pentru că nu poți să te unești înaintea Domnului în zile de post, deși tot ea trâmbițează că e musai s-o faci, altfel o să te ia nenea cu furcă și coadă.

Am luat ca exemplu, deloc întâmplător, anul 2014. În acest an sunt cam 139 zile de post, adică 1-6 ianuarie, 23 februarie-27 aprilie, 16-28 iunie, 1-14 august, 14 noiembrie-30 decembrie, adică aproape 20 de săptămâni, adică 60 de zile, asta fără să pun Praznicele Împărătești și alte zile stabilite de ei. Mi-a fost lene să caut care-s alea și când sunt.

Pentru cei care vor să facă o nuntă cu popă și toate cele, din 156 de zile disponibile pentru o nuntă, tinerii mai rămân cu 96 de zile sau 32 de weekend-uri în care pot stabili acest eveniment. Dacă tinerii sunt, să zicem, unul dintr-un capăt de țară și celălalt din celălalt capăt de țară, și s-au întâlnit undeva mai pe la mijloc, cele 96 de zile se transformă brusc în doar 32 de sâmbete disponibile. Și uite așa, în loc ca momentul sau momentele în care cauți un loc pentru organizarea petrecerii să fie un lucru fain, se transformă într-o chestie stresantă, cu decizii luate mai mult contra cronometru decât gândite și analizate în stil ardelenesc, sau cu decizii luate în funcție de ce mai e disponibil. O cursă pentru un restaurant bun și o dată potrivită.

Și atunci ce-i de făcut?

Dacă vreți să respectați tradiția „Așa se face, pentru că așa trebuie!”, vă înarmați cu răbdare și putere de a face compromisuri și alegeți o dată și un local astfel încât să rânjească satisfăcut și nenea popă.

Dacă vreți să respectați doar o parte a tradiției, faceți cununia civilă când vreți și religioasă când vă lasă, iar petrecerea unde vreți, cum vreți și, mai ales, în ce perioadă a anului vreți. Bineînțeles, dacă aveți invitați deschiși la minte. Dacă nu, mai bine vă lipsiți de ei.

Dacă nu dați doi bani găuriți pe tradiție și vreți să faceți exact ce vă trece prin cap, fără să vă intereseze prea mult gura lumii, faceți cununia civilă, că legea o impune, și petrecerea de după. Până la urmă e momentul vostru, e ziua voastră, pe care vei vrea să v-o amintiți așa cum ați visat-o, nu cum, în mod indirect, v-a impus-o cineva, prin niște legi care sunt valabile doar într-o împărăție pe care n-a văzut-o nimeni.

Acum ar trebui să interveniți voi 🙂

By daniel rus • păreri • 3 • Tags: eveniment, nuntă, post