Feb 16 2011

Când alegi greşit

Duminică am vrut să văd un film. Am deschis site-ul unui cinema din Cluj să analizez oferta şi i-am propus prietenei mele să mergem să vedem unul. Pentru că frigul de afară şi comoditatea instalată imediat după servirea mesei au fost mai puternice decât dorinţa reală a vizionării unui film într-o sală de profil, am decis să vedem unul acasă. Am ales un film şi l-am cumpărat de pe un site. Simplu şi rapid. Parcă torrent îi zice site-ului.

Am puşcat nişte grăunţe, am desfăcut o sticlă de apă neagră cu bule, am setat volumul, am cununat scrisul cu vocea, am stabilit cu grijă unghiul de înclinare al cinema-display-ului şi am dat play. Şi am stat. Şi am stat. La un moment dat am amortiţ în aşteptarea acţiunii. Nici după o femeie nu trebuie să aştepţi atât. După 30 de minute încercam să îmi dau seama dacă are şi care e acţiunea filmului. Degeaba. Abia pe la minutul 46:51 s-a întâmplat ceva: o tanti lesbi s-a sărutat un un nene nehomo. Apoi pe la minutul 55 şi ceva s-au gândit că ar fi bine să ducă sărutul pe cele mai înalte culmi, fază repetată după alte 8 minute tot prin finalizare. Şi cam atât. Cum atât?, vei zice pe bună dreptate. Da, atât. Atât a fost toată acţiunea filmului.

După o oră şi 46 de minute când filmul dădea semne că se încheie, amândoi ne rugam cu ardoare ca măcar în ultimul ceas unul din cele câteva personaje să sufere un accident, să explodeze o maşină, să se îmbolnăvească subit cineva, orice, numai să se întâmple ceva. Din păcate filmul s-a încheiat, după părerea noastră exact în acelaşi stadiu în care a început, însă noi am început:

  • cineva a dat bani pentru a face un asemenea film?!
  • îţi dai seama că sunt persoane care au dat bani să-l vadă?!
  • cum recuperăm cele două ore pierdute?

În final prietena mea a dat verdictul: Mai bine stăteam pe twitter!

PS: Şi credeţi-mă, nu e deloc o fană a twitter-ului.

Alt PS: La insistenţele cititorilor, titlul filmului de evitat: The kids are all right

By • personal • 18 • Tags: ,