Faină viaţa de cămin

Nu ştiu altora, dar mie mi-a plăcut viaţa de cămin. Nici o zi nu semăna cu precedenta şi cu siguranţă nici cu următoarea. Dimineţile erau crunte pentru că deşi programul fiecăruia diferea, de obicei ora de trezire era dată de programul celui mai năpăstuit dintre noi. Şi dacă tot am pomenit despre năpăstuiţi, cel mai cel dintre noi era Popa, colegul teolog. Înainte să trageţi concluzii pripite, să vă spun ce ne-a zis el: fumători, beţivi şi curvari mai mari ca teologii nu găseşti. De primele două ne-a cam convins, dar mai departe nu l-am verificat. Să nu mai zic de poveştile lui de la miezul nopţii cu şi despre strigoi. Mai rare ce-i drept, dar mereu un deliciu.

Să revin la trezirea de dimineaţă. Când cineva se învârte într-o cameră de 10mp la ora 6 chiar dacă tu ai cursurile de la 10 nu ai cum să nu te trezeşti. Popa al nostru mergea în fiecare dimineaţă la slujba de la capela Universităţii. O adevărată bucurie pentru noi ceilalţi şi pentru mine în special, pentru că odată trezit când afară e lumină, nu mai adorm ci mai mult mă chinui. Să nu mai pomenesc de faptul că avea un deşteptător din ala cumpărat din piaţă, care scotea un sunet…mmm mmm.

Într-una din dimineţi teologul nostru se trezeşte, se rade, se aranjează că doar în faţa şefului trebuie să fie prezentabil şi porneşte spre capelă. Iese din cămin, face vreo 10 paşi şi zice: Uite la ăştia nu le e milă de banul public. La ora asta ei lasă iluminatul public să funcţioneze. După alţi 100 de paşi: Ce pustiu e! Dacă mi se face rău şi cad, nu mă vede nimeni. Altă dată mă mai întâlneam cu lume. Acuma… Ajunge al nostru în staţie şi aşteaptă autobuzul pe atunci 21, transformat mai apoi în 14. Şi stă…şi stă. Şi nu vine nici unul. Se mai gândeşte puţin se uită în sus spre şeful ăl mare, care sigur dormea la ora aia şi zice: Totuşi e cam puţină lumină! Vede un om al străzii şi îl întreabă:

-Nu vă supăraţi, aţi văzut trecând vreun 21 în dimineaţa asta?

-Abia de acum o să pornească pe traseu. E abia ora 5, şi îşi vede de drum.

Cu 6 ore înainte:

-Bă, zic eu, Popa doarme?

-Da mă, nu ştii că dimineaţă merge iar la capelă? mi-a zis un coleg.

-Eu îi dau deşteptătorul şi telefonul cu 2 ore în urmă…