Uneori, telefonul sună prea târziu

Liniștea nopții fu tulburată de soneria telefonului. Ghiță, chior de somn, ridică capul de pe pernă, întinse mâna după telefon, îl luă, privi ecranul telefonului care afișa mare „Număr necunoscut”.

-Răspunde odată! Și lasă-mă să dorm! îi zise Tina întorcându-se pe partea cealaltă.

-Alo! zise Ghiță cu o voce răgușită.

-Bună, frumosule! Nu puteam să adorm înainte să îți aud vocea. Abia aștept să te stâng în brațe, să te sărut, să te răsfăț, să te iubesc până la răsăritul soarelui, să fac cu tine ce n-am făcut cu nici un bărbat până acum! 

Tina auzi toată discuția și începu să râdă înfundat.

Ghiță, stătea cu telefonul în mână, apoi se ridică și se așeză pe marginea patului. Oftă adânc și-i spuse femeii de la capătul undelor.

-Draga mea, habar n-am cine ești, dar vreau să te întreb ceva. De ce nu m-ai sunat acum vreo 20 de ani, când mai eram și eu în stare să-ți fac ceva?