Moș Crăciun

-Anul ăsta, de Crăciun, trebuie să facem ceva special pentru ăsta mic! îi spuse Ghiță, Tinei.

-Du-te, mă! Te-a lovit pe tine așa, dintr-o dată?! Ia, să te aud ce ai de gând!

-Mâine merg să cumpăr un costum de Moș Crăciun și toate lucrurile din spatele vitrinelor de care și-a lipit năsucul de-a lungul anului, le bag într-un sac și fac eu pe moșul. Ce-o să se mai bucure! Parcă-l văd, zise Ghiță zâmbind, cu o sclipire umedă în colțul ochiului.

Tina dădu aprobator din cap. Ghiță făcu rapid lista, mai plusă și Tina cu vreo 2 jucării și-l trimise la cumpărături. După ce goli cardul, le lăsă pe toate la birou, nu cumva ăla micu, din curiozitate, să descopere cadourile și să-și strice surpriza.

A doua zi, la muncă, vorbi cu șeful, îi spuse ce vrea să facă, și-l rugă să-l lase cu 2 ore mai devreme să se pregătească. Ajunse la ușă, sună, îi deschise Tina și-l strigă pe ăla micu.

-Hai, mamă, la ușă să vezi cine a venit!

Micuțu se conformă, merse pe urma vocii mamei, și când îl văzu pe bărbosul în roșu, începu să țipe de bucurie, să țopăie, să sară cât în brațele mamei, cât în ale moșului.

-Am știut eu că m-au certat degeaba, că eu, de fapt, am fost foarte cuminte tot anul!!!

Apoi îi spuse toate poeziile și cântecele învățate la grădiniță, îi promise moșului că anul care vine va fi și mai cuminte și deschise toate pachetele pe care moșul i le dăduse.

După ce stătu și-l sorbi din ochi când îl văzu cât e de bucuros și fascinat de tot ce i se întâmplă, moșul îi spuse că trebuie să plece, să ajungă și la ceilalți copii. În acel moment, copilul îl îmbrățișă pe moș și-i spuse că i-a adus toate jucăriile pe care și le-a dorit, și nici că se putea să-i aducă mai multe.

Tina îl conduse pe moș până la ușă, apoi întorcându-se spre micuț, îi spuse:

-No, vezi, dragostea lui mama, dacă ești cuminte, vine moșu și îți aduce multe jucării!

-Dacă știam că tati e prieten cu moșu, îi ceream mai multe și sigur mi le aducea. Îi era rușine de tati, zise copilul. Mai ales că ies împreună la cumpărături.

Tina, foarte mirată de ceea ce tocmai auzise din gura copilului, îl luă lângă ea și-l întrebă:

-De ce zici asta?

-Păi n-ai văzut că au pantofi identici?