Feb 23 2011

Necunoscuţii de lângă noi

Niciodată nu am ştiut să apreciez un mall, asta până ieri.

Două gagici de la o agenţie imobiliară m-au purtat prin tot Clujul să văd cele mai coteţe apartamente din câte există pe piaţă. Vremea urâtă de afară, frigul, dar mai ales zgomotul produs de contactul roţilor cu asfaltul acoperit cu apă, îmi dădeau o senzaţie pe care am zis că e musai să o rezolv în baia următorului apartament. Când s-a deschis uşa apartamentului, l-am întâmpinat pe proprietar cu un zâmbet larg. Nu ştiu la ce s-o fi gândit omul, numai că pe mine mă interesa baia. M-am întristat foarte când am văzut cum arată şi am grăbit vizionarea următorului. Spre disperarea mea scena cu baia s-a repetat şi acolo, iar vezica a început să bată nervos în ţeavă. M-am luminat din nou la faţă când am văzut mall-ul de pe geamul de la bucătărie. (vezi primul rând).

-Mă gândesc la o sumă şi vă anunţ, i-am zis proprietarului în timp ce mă îndreptam spre ieşire.

Fata de la agenţie m-a urmat. I-am zis că vreau să mai văd şi alte oferte, că ţinem legătura şi dus am fost.

Cu cât m-am apropiat mai mult de mall, urechile mele au inceput să audă celebra melodie aaaalleluia, alleluia, alleluia… din ce în ce mai tare.

Brusc s-a întrerupt.

-Serus mă! Ce faci? Hai să te pup, şi m-a ventuzat pe ambii obraji.

-Bine, i-am zis, uite până la domnu’ învăţător. Tu?

-Ce grăbit eşti, nici nu mai vezi lumea.

-Nu m-am gândit că eşti tu. Nu ştiam că eşti în Cluj, i-am zis.

-De doi ani îs în Cluj (hihi). Cum de nu ne-am întâlnit până acum (hihi)?

-Probabil pentru că e destul de măricel, i-am zis în timp ce făceam paşi mărunţi spre intrare. Griji de tine! Ne mai vedem! Paaa!

Am ratat în ultimul moment să mă pup cu uşa de sticlă, am ajuns la baie, m-am eliberat de griji, i-am mulţumit mall-ului că există, am zis o rugăciune în cinstea lui, iar apoi m-am întrebat cine o fi fost fata aia?!

By • personal • 8 • Tags: , ,