De ce eu?

E un film pe care vi-l recomand. În opinia mea, “De ce eu?” este cel mai bun titlu pe care îl putea da cineva acestui film și o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem fiecare dintre noi la un moment dat. Mergeți la film și o să înțelegeți!

Dacă ar fi să rezum acest film într-o singură expresie, aceasta ar fi buturuga mică nu răstoarnă carul mare. Totuși, dacă aș vrea să păstrez o doză de optimism, aș merge pe varianta unde-s mai mulți puterea crește.

Bănuiesc că acest caz, al procurorului Cristian Panait, îl cunoaște toată lumea. Nu cred că mai e vreun secret moartea acestuia, iar prin asta să stric cuiva deznodământul acestui film. Ideea e alta. Deși Tudor Giurgiu a afirmat la sfârșitul proiecției de gală de aseară că nu își explică sinuciderea procurorului, eu zic că prin scena morții și a poziționării cadavrului, de fapt, ne transmite părerea lui sinceră vizavi de acest aspect: un sinucigaș nu e un săritor în lungime. Iar prin scena de la final, când procurorului i se face o slujbă religioasă în biserică, amplifică ideea că procurorul a fost „sinucis”. Ați mai văzut slujbă religioasă la sinucigași? Exact!

Sper că veți merge, începând de vineri, la acest film care va rula la Cinema City, și pentru că Tudor Giurgiu nu va fi acolo să vă spună ce ne-a zis nouă, vă zic eu să rămâneți așezați, cu centurile cuplate, până își va face apariția genericul.

Vizionare plăcută!