Jan 28 2015
Daniel Călător ar putea fi numele meu
Îmi place să călătoresc. Este unul dintre motivele pentru care nu stau mult pe gânduri când vine vorba de ducă. Încă nu am călătorit cât mi-aș fi dorit, dar vreau să cred că nu au intrat zilele în sac. Ultima destinație a fost India. Mulți nu au înțeles ce-a fost în capul nostru când am ales India, mulți nu înțeleg nici acum. Cert e că trebuie să ajungi acolo ca să înțelegi.
India e o țară fascinantă, cu oameni și locuri deosebite.
Abia așteptam să iau contact cu bucătăria locală. Atât de nerăbdător că am comandat mai mult decât puteam duce. Acolo am băut prima și ultima mea bere în India. Nu că nu ar fi fost bună, ci pentru că nu am mai găsit. Noroc cu pălinca 😀
Deși toate poveștile pe care le-am auzit făceau referire la mizerie, sărăcie, vaci pe străzi, oameni care așteaptă să le dai bani doar dacă îi privești, ce să mai zicem de făcut o fotografie, dacă m-ar fi legat cineva la ochi, m-ar fi urcat într-un avion, m-ar fi parașutat aici (poza următoare) și mi-ar fi zis că am ajuns în India, îi râdeam în față. Este unul dintre cele mai frumoase și liniștite locuri în care am avut ocazia să stau.
#munar #kerala #india A photo posted by Daniel Rus (@danielrus_ro) on
Plantațiile imense de ceai au pus stăpânire pe o mare parte din pământul indian. Pentru că toți eram mari băutori de ceai, am profitat că în apropiere era un muzeu al ceaiului. Acolo, un domn simpatic și foarte săritor ne-a explicat întreg procesul prin care frunzele de ceai devin ceai alb, verde sau negru.
Tea plantation #munar #kerala #india A photo posted by Daniel Rus (@danielrus_ro) on
Am lăsat zona muntoasă a Indiei și am coborât spre altitudini mai joase. Ne-am oprit pe o insulă, unde am luat barca și am străbătut canalele înguste, printre case, pe sub palmieri, sub un curcubeu superb. Nu este ca în Veneția, însă liniștea și oamenii care se opreau din ce făceau să ne salute și să ne adreseze un „Hi! How are you?” și apusul superb care a pus capăt acelei zile ne-au făcut să uităm pentru câteva momente că suntem în celălalt capăt de lume.
#emeraldisle #kerala #india #sunset A photo posted by Daniel Rus (@danielrus_ro) on
Ne-am plimbat cu elefantul, ne-am păzit lucrurile de maimuțele hoațe, am sperat să vedem măcar o urmă de tigru, însă n-a fost să fie.
Hello! #thekkady #india A photo posted by Daniel Rus (@danielrus_ro) on
Poate cea mai frumoasă experiență a fost cea de la biserica ghidului nostru. Acolo am participat alături de localnici la întreaga procesiune făcută în cinstea sfântului lor, echivalentul hramului de la noi. Și la ei, ca și la noi, la sfârșitul slujbei s-a servit o masă. A fost momentul în care noi am devenit atracția principală, când a trebuit să ne folosim mâinile pe post de tacâmuri. Tot acolo am înțeles de ce i se spune șir indian.
Și pentru a fi sigur că vom dori să ne întoarcem în India, înainte să ajungem la aeroport, ghidul nostru ne-a dus, deși nu era în plan, la malul mării. Probabil dacă nu eram condiționați de biletele de avion, mai rămâneam. Așa am rămas cu această imagine în gând și cu promisiunea că ne vom reîntoarce în India.
#beach #india #kerala A photo posted by Daniel Rus (@danielrus_ro) on
Dacă ar fi să fac un rezumat scurt, în 27 de litere, aș zice doar atât: India e o aventură la fiecare pas.
Îmi place să călătoresc, tocmai de asta…
Acest text este înscris în concursul TFB10 – #tenDubai – un eveniment organizat de Foto Union powered by Prestige Tours, cu sprijinul Canon și Calif.
