May 23 2013
Faceți-i curte lui Di (Dia)!
Luni seara am oprit în pădurea dintre Cehu-Silvaniei și Zalău după ce am văzut o mogâldeață alergând ba pe drum, ba prin șanț. Am tras pe dreapta și am văzut-o în retrovizoare venind spre mașină. Am coborât, m-am ghemuit și am întins brațele cu palmele desfăcute spre ea, oferindu-i o mică speranță. Poate prima după gustul amar al abandonului suferit. S-a aruncat cu avânt în palmele mele, deși inițial, poate să mă avertizeze că a suferit un șoc, a scheunat o dată. Am mângâiat-o și pus-o în mașină, în dreapta, în față, la loc de cinste, apoi am condus cu grijă pe serpentinele de pe Meseș, să nu i se facă rău. Am bănuit că e pentru prima dată într-o mașină. A stat cuminte până la Cluj.
A doua zi a ajuns la veterinar. I-a fost administrat un vaccin și ceva pentru deparazitare. A plâns. Dacă până atunci era vioaie, bucuroasă că a scăpat din locul în care a fost abandonată, s-a întristat. Așa eram și eu după o injecție. Nici mie nu-mi plac injecțiile. Deloc! O înțeleg perfect.
Încă nu știm dacă e de talie medie sau mare. Probabil vom fi nevoiți să trecem la un apartament mai mare sau la o casă cu curte. Oricum ăsta e planul pentru viitor. Vom face, curând, o ședință.
Știu doar că că dacă nu o luam, în două zile se prăpădea. Cel puțin așa ne-a spus domnul veterinar. Nu vreau să pozez în salvatorul lumii, dar mă încearcă, așa, un sentiment plăcut și emoționant în același timp. Mă simt bine! Știu că am făcut bine.
Nu fug de responsabilități. De fiecare dată, sau de cele mai multe ori, mi le asum. Însă, fiind vorba de un alt suflet, parcă m-aș simți mai bine să o știu în grija unor iubitori de animale care locuiesc la curte, decât într-un apartament de 50 mp, care, cel puțin până se obișnuiește să-și facă nevoile afară, se reduce la suprafața acoperită cu gresie. Cam 15 mp. Puțin, spun eu.
Dacă știți pe cineva care stă la casă și are nevoie de un suflet jucăuș și simpatic, dați de veste! Emil a reușit. Poate reușesc și eu.
Faceți cunoștință cu Dia. Așa am decis să-i spunem momentan 🙂
Îi place să se uite la filme pe laptop. IT-istă o să se facă, mai ales că se plătește bine.
Îi explicam ceva și ea era foarte atentă. La final a dat din cap că a înțeles, iar apoi mi-a reprodus totul cu un lătrat.
Nu-i așa că v-ați îndrăgostit? Mai trebuie doar să îi faceți curte 🙂
May 23, 2013 @ 12:18:08
“Dia”. Deci e băieţel, nu?
May 23, 2013 @ 12:34:52
Nu. Dia=Zi. O zi, două zile. E fetiță 🙂
May 23, 2013 @ 12:45:29
in general .. daca se termina in “a” e fetita 🙂
May 24, 2013 @ 11:44:33
Precum Attila. 🙂
May 24, 2013 @ 12:56:54
Drumul ala e mereu manjit de sange si caini morti pe margine! Nu am fost nici o data la Zalau sa nu vad minim 5 caini morti langa drum si alte resturi de blanuri lipite de asfalt.
Foarte interesant ca sunt tot in zonele unde nu sunt case, probabil ii duc in porbagaj si acolo opresc si le dau drumul. (se practica si in Cluj).
Pana o “maritati” covoarele sul in coltul camerei, fara papuci de piele pe jos, la inde”laba” ei lasati doar chestii rontaibile sau obiecte ce nu prezinta valoare deosebita.
In mijlocul camerei va trona mandru mopul si galeata 🙂 inca vre-o 2-3 luni. 😀
E o scumpa, va fi de talie perfecta si o sa va aduca mai multa bucurie decat o masina sau un job mai bine platit, garantat!
Mult succes!
(Pe viitor sustineti managementul populatiei canine cu stapan: microcipare inregistrata+controlul reproductiei prin sterilizare sau declararea cuiburilor)
May 30, 2013 @ 21:31:47
Diuta ne-a dat una din cele mai dureroase lectii de viata. Te iubim mult si nu te vom uita niciodata, sufletel curat!