Jurnalism după ureche!

Am citit recent un articol pe Știri de Cluj cu titlul „Clujean ȚEPUIT de Electrica. Sute de oameni sunt în aceeași situație: Nu primesc facturi, dar sunt debranșați de la rețea”. Nu știu dacă și în acest caz e nevoie de cele 3 surse, însă din moment ce e un articol prin care cineva e acuzat, consider că trebuiau să afle și punctul de vedere al celui incriminat, nu?

De ce nu a fost contactat cineva din partea furnizorului pentru un punct de vedere? Știu că e mai simplu să faci știri cu subiecte primite pe e-mail, fără să-ți miști curu prin oraș, prin frig sau ploaie. Dar nu e trecut în fișa postului de jurnalist să te informezi înainte să publici ceva? În acest mod puteau afla care e profilul clientului (bun platnic, rău platnic), unde-și face plățile (casierie, bancă (dacă plătește la bancă/paypoint cu siguranță își primește facturile)), dacă a sesizat că nu primește facturile de energie electrică, și poate situația finală nu ar mai fi fost aceeași.

Mai mult, după prezentarea acestui caz, articolul se putea transforma într-unul prin care să informeze cititorii, mulți dintre ei clienți Electrica Furnizare, în legătură cu drepturile și obligațiile pe care le au. Cu siguranță imaginea unor asemenea jurnaliști avea mai mult de câștigat, decât în acest caz, al victimizării un client.

Nu am făcut jurnalism, nu știu exact care sunt regulile în acest domeniu, dar cu un minim de inteligență cred că îmi dați dreptate.