Costică se pregăteşte să dea în judecată Apple

Plimbându-se prin Cluj, Ghiţă zări pe cealaltă parte a străzii un prieten drag, din vremuri de mult apuse. Nici una, nici două, mânat de amintirile nopţilor pierdute pe bani mulţi prin cluburile orădene, se aruncă printre maşini, claxoane şi înjurături să nu-l scape din ochi. Îl ajunse, îl opri şi-i spuse:

-Ce faci Costicăăăăă, de când nu te-am văzut! şi îl îmbrăţişă cu drag.

-Salut Ghiţăăăă! D-apoi ce să fac, uite cu treabă pe la Cluj. Stai aşa să dau un telefon să îi spun avocatului că întârzii şi stăm la o bere să mai povestim.

Şi se luară şi merseră într-un bar să îşi amintească de vremurile bune. După ce-şi povestiră ultimii 5 ani, după ce-şi amintiră cum erau daţi afară de ospătarii cluburilor, după ce împărţiră toţi prietenii şi colegii de facultate, telefonul lui Costică începu să sune. Era avocatul. Reuşi să-l convingă destul de rapid că mai are nevoie de puţin timp să ajungă la el, aşa, cam de încă o bere.

-Da ce treabă ai tu avocaţii? Te-ai băgat în ceva nasoale? îl întrebă Ghiţă.

-A, nu. Doar mă ştii că nu-s din ăla, îi răspunse Costică. Vreau să dau în judecată Apple.

În acel moment, în tot barul se făcu linişte şi toţi îl priveau pe Ghiţă care aproape căzu sub masă de râs.

-Da cum doamne fereşte te-ai gândit tu să dai în judecată Apple? Pentru ce?! îl întrebă.

-Păi bă! Când veneam la tine, când mergem la oricare şi sunam la interfon sau când mă sunai pe ştiftu ăla de telefon şi întrebai “Cine-i?”, ce răspundeam, ha, ce răspundeam?

-Da, mă, de fiecare dată ziceai: “IO’S!”, îşi aminti Ghiţă.

-No, să nu-i dai în judecată că-mi folosesc replica?