Amintiri din şoferie

Sărind în continuu pe scaunul tractorului, învârtind volanul atât cât permitea jocul pârghiilor şi fluturând buzele care imitau oarecum un motor pornit, îi umpleam zi de zi parbrizul de salivă, dându-i de lucru naşului meu, care mă fugărea cătă căşi când mă vedea cocoţat pe scaun şi îşi dădea seama că iar trebuie să cureţe după mine.

Băiatu-său era mai de treabă. El nu avea nimic împotrivă, ba chiar mă ducea cu el de fiecare dată când avea de mers undeva cu tractorul. Eram tovarăşi adevăraţi.

Într-o zi, eram cu el după fân. Până au încărcat oamenii remorca, el a decuplat-o de la tractor şi mi-a zis “Apasă ambreiajul, accelerează puţin şi porneşte.” Când am auzit vorbele astea am început să tremur tot. Ştiam că acum nu mai e cu sărituri pe scaun şi scuipat de parbriz, ci e pe bune. “Dă-i a treia, accelerezi mai mult şi apoi laşi încet ambreiajul. Vezi numai să nu te urci peste cineva.” şi dus am fost. Gropi, şanţuri, muşuroaie…peste toate am trecut fără nici măcar să simt zgâlţâielile tractorului. Am făcut opturi, s-uri, cercuri. Tot câmpul era numai al meu. Mă simţeam şofer. Şi aveam doar 10 ani.

Într-o altă zi, am mers cu un alt prieten la secerat. Era o căldură însuportabilă. “Eu nu mai pot. E prea cald. Te las pe tine. Ştii ce ai de făcut că doar m-ai văzut pe mine. Când simţi că se înfundă, opreşti şi o dai puţin în spate, o turezi şi gata. Apoi continui.” şi m-a lăsat singur în combină. Aşa m-am trezit şofer pe o maşinărie agricolă. Cam jumătate de hectar de teren pe care l-am parcurs cum mi-a tăiat mie capul. Dacă urmărea cineva traiectoria din înaltul cerului, credea că vreau să transmit un mesaj codat. Cu nici două săptămâni înainte îmi semnam buletinul.

Au fost primele mele experienţe ca şofer. Eram liber să fac orice. Nu avea reguli. Eram doar eu şi câmpul. Când mă gândesc că acum totul reprezintă reguli de urmat, riscuri de asumat şi amenzi de plătit dacă încalci regulile, parcă m-aş teleporta în timp, pe acel câmp, în acel tractor, să mă bucur de condus fără reguli, fără riscuri şi fără repercusiuni, în opturi, cercuri şi s-uri.

Cred că toţi ar trebui să-şi înceapă şoferia în felul ăsta.