Cine vine…revine

Acesta este un articol din categoria oldies. A fost scris pe 9 septembrie 2009 şi îl redau exact aşa cum l-am scris atunci. Probabil că mulţi nu l-aţi citit şi m-am gândit că e păcat să zacă undeva uitat de lume pe blogspot.

.

Mai e o şansă…

Da, mai există una. Mică, mare, contează că există.

Ieri, am descoperit în Cluj, mai bine zis la marginea oraşului, un loc edenic. Nu, nu am exagerat deloc. Accesul e anevoios, dar orice efort merită. E ca orice lucru pe care îl obţii cu greu şi ştii să îl preţuieşti apoi.

După ce am parcurs cu dificultate drumul de acces şi am înaintat pe o străduţă îngustă, cu greu ne-am imaginat ce ne aşteapta. Un mic paradis: trandafiri cu parfum puternic, copăcei şi arbuşti, plante rare şi lacuri artificiale. Toate acestea reprezintă munca de peste 15 ani a familiei Mocean, care a reuşit să transforme o zonă uitată într-o oază de linişte. E un loc care te umple de energie, un loc în care trăiesc fericiţi 3 căţei jucăuşi şi 3 pisicuţe care parcă îţi zic “hai şi tu”, un loc care te face să uiţi că îţi duci traiul într-un oraş aglomerat si plini de griji precum este Clujul.

Am fost primiţi cu multă căldură. Oamenii sunt foarte deschişi, iar bunătatea lor se poate măsura prin frumuseţea locului. Doar din mâinile unor oameni cu totul şi cu totul speciali putea lua naştere acest loc de vis.

Pentru că ieri a fost zi de sărbătoare (Sf.Marie Mică) ne-a fost oferit un buchet de trandafiri cum nu am mai văzut nici măcar în florăriile care se respectă (sau cel puţin aşa vor să lase impresia), iar la plecare doamna Mocean ne-a făcut un aranjament floral din trandafiri fără tulpină. În acele momente ne-am dat seama că limba română este prea săracă în cuvinte de mulţumire, sau cele existente sunt prea simple pentru a răsplăti, măcar verbal, gesturile însemnate ale unor oameni simpli de care am avut parte într-o singură oră petrecută în acel tărâm de basm.

Ne-am luat rămas bun, promiţându-ne că vom reveni. Iar ca s-o citez pe doamna Mocean “cine vine…revine!”.

 

Acest mic paradis se găseşte pe strada Măceşului nr.10A

Pentru alte locuri secrete vă invit la Dragoş, deşi m-aş bucura pentru voi dacă aţi văzut deja locul despre care am scris eu.