Religia, un rău necesar?

Probabil mulţi veţi spune că am luat-o razna, dar este dreptul fiecăruia la liberă exprimare.

Gândiţi-vă la varianta în care s-ar demonstra că Dumnezeu nu există. Milioane de oameni ar realiza că tot ceea ce li se întâmplă este o cauză directă a acţiunilor fiecăruia şi nu o pedeapsă divină venită ca urmare a trecutului glorios de fată al bunicii sau al holteiului de bunic, că vecinul a murit trăsnit nu pentru că nu a mers la biserică, ci pentru că s-a pus ca un bou sub un copac în mijlocul furtunii sau că mergea cu undiţa pe umăr orientată în sus, că a murit electrocutat nu pentru că aşa a vrut Dumnezeu, ci pentru că nu s-a asigurat că circuitul e sau nu sub tensiune, că ploaia e curată sau însoţită de grindină ca urmare a mişcării maselor de aer şi nu pentru că Dumnezeu a decis că aşa vrea sau viitura care i-a distrus casa e pentru că el şi mulţi alţii au distrus ecosistemul, nu că acelaşi Dumnezeu s-a hotărât să-i arate cine e şeful, iar lista poate continua. Mulţi oameni ar fi puşi în situaţia de a gândi şi de a găsi explicaţii rationale pentru tot ce li se întâmplă, fără a se folosi de veşnica explicaţie aşa a vrut Dumnezeu.

Omul a încetat să gândească şi să îşi asume urmările faptelor proprii în momentul în care a descoperit expresia aşa a vrut Dumnezeu. E mult mai la îndemână.

Voi vă asumaţi faptele sau alegeţi calea ceea mai simplă?