Cetatea Alba Carolina – un loc de cultură și istorie

Prima parte din a doua zi de la Alba Iulia Music and Film Festival am petrecut-o vizitând Cetatea. De fapt planul era altul, mult mai simplu: să-i facem prietenei mele câteva poze pentru fetecuetichete.ro. Persoana care a facilitat obţinerea unei costumaţii de epocă pentru şedinţa foto, Emanuel Drăguşin, care pe lângă că e o persoană extrem de plăcută, este şi un google al istoriei Cetăţii Alba Carolina, s-a gândit că ar fi păcat să scăpăm rapid, doar cu 10-20 de poze şi ne-a făcut turul de sud al Cetăţii. Deşi la prima privire o masă plină cu băutură şi mâncare, pe lângă care să roiască hangiţe mândre foc, era mai potrivită unui tur al Cetăţii pe o căldură anormală pentru ultima zi de septembrie, acum aş alege pe nerăsuflate a doua variantă. Avându-l ghid pe Emanuel, care a reuşit să ne introducă în atmosfera Cetăţii prin poveştile din trecut şi cele despre descoperirile din timpul restaurării, când am ieşit pe poarta 6 şi am văzut blocurile, pe moment am avut senzaţia că ceva nu e ok. Cum să fie blocuri în 1700?!

Turul Cetății a început de la terasa Hotelului Medieval, un loc în care te relaxezi de cum pășești. O oază de liniște, cu iarbă verde, copaci și brăduți. Oaza de liniște a fost perturbată de un țipăt scurt. Eu bănuiesc că venea de la o hangiță pe care Emanuel a dezbrăcat-o ca să ne facă rost de o ținută pentru sesiunea foto. Deși sunt aproape sigur că am văzut o siluetă de femeie goală alergând, el a negat că ar avea ceva de-a face cu asta. 😀

Am intrat într-o temniță, am privit orașul de la punctele de belvedere, am trecut podurile, am coborât în șanțurile Cetății, am vizitat căsuța cailor gărzii, am văzut costumele gărzii, m-am întins pe iarbă (poate asta nu trebuia s-o spun) și m-am întrebat la fiecare pas de ce nu se face așa ceva și în celelalte orașe care au în spate puțină istorie legată de existența unei cetăți? Am aflat care au fost etapele construirii zidurilor, in funcție de starea materială a cetății, numărul aproximativ de țărani care au contribuit la ridicarea zidurilor, însă oricât am încercat să ne dăm cu părerea, când a venit vorba de bucățile de cărămizi folosite am căzut de acord asupra unui singur număr: enorm.

A fost un tur de vreo două ore. Nici nu am simțit cum a trecut timpul. A fost o poveste frumoasă!

Îi mulțumesc lui Emanuel Drăgușin pentru că și-a rupt două ore de lângă familie ca să ne predea o lecție de cultură și istorie, le mulțumesc celor de la Hotel Medieval că ne-au primit, îi cer scuze domniței care a rămas fără haine pe durata ședinței foto (deși la cât de cald era, cred că s-a bucurat :D) și nu în ultimul rând lui Radu Neag, fotograful oficial al Alba Music and Film Festival, care face niște poze absolut fenomenale. Le puteți vedea aici.

Am terminat turul Cetății cu promisiunea că vom reveni, cât mai curând și într-un grup mai numeros.

Alba Iulia, ești frumoasă! Să ai grijă de Cetatea ta!

poza de pe bungust.com