Jun 26 2012
Când ghimpele reuşeşte în viaţă
îţi stă ca un ghimpe în coaste. Îţi urmăreşte tote mişcările. Te critică în public. Te face prost şi ţi-o demonstrează pe foaie. Îţi face schiţă. Sau infografic. Te-ai săturat şi vrei să dispară. Chiar dacă nu de tot, măcar din viaţa sau din jurul activităţii tale. Asta ţi-ar reda confortul. Sau poate chiar ţi-ar da aripi. Ţi-ar reda încrederea în tine.
Într-o zi, că te-ai rugat sau nu, a dispărut. Fără nici un cuvânt, fără nici un semn. Ai simţit că brusc s-a făcut linişte. De acum poţi să-ţi vezi mai departe de viaţă neperturbat de nici un factor extern. Eşti fericit.
Apoi, într-o zi afli că cel care îţi stătea ca un ghimpe în coaste, care îţi lua tot aerul şi îţi crea starea de disconfort a reuşit în viaţă. E pe cai mari. E mult mai mult decât ai putea vreodată să-ţi permiţi să speri sau să visezi pentru tine.
Te bucuri în continuare că ai scăpat de el sau îţi zici că era mai bine pe vremea când îl considerai un ratat care nu are altă treabă decât să se ia de viaţa ta?
