Kitsch-ul iubirii clujene

Ieri credeam că e o glumă. Azi am văzut cu ochii mei. Era destul de dimineață și nici măcar nu eram foarte convins că sunt treaz. Deși părea foarte real, m-am gândit că poate am un coșmar și trec Podul Elisabeta în timp ce de fapt sunt încă în pat. Nu-mi plac coșmarurile, dar preferam să am unul. Din păcate eram treaz. M-am convins după amiază când m-am îndreptat spre casă. Erau acolo. Zic erau, pentru că nu e un singur grilaj. Sunt două. Câte unul pentru fiecare mal.

 

Și cât de frumoasă a fost ideea celor care și-au exprimat sentimentele pe Podul Elisabeta. Eu l-am numit seiful iubirii clujene. Apoi mi-am primit și o poreclă: bloggerul lăcățel.

 

Cei care au ales podul, l-au ales pentru că asta e farmecul: pod, apă, cheia aruncată în apă… Toate elementele sunt prezente. Cuiva i-a scăpat acest aspect.