Cum alegi pepenele roşu

În fiecare an odată cu pepenii roşii, reapar în prim plan şi metodele prin care fiecare încearcă să aleagă cel mai cel pepene. Dacă la marginea drumului beneficiezi de o sesiune de degustare, în supermarket merge pe talentul fiecăruia. Eu încă sunt fascinat de metodele la care recurg unii pentru a pune mâna pe un pepene roşu bun.

pepene roşu -> lebeniţă (lubeniţă)  =>pepeniţă, asta aşa să nu se supere nimeni 😀

Metoda cioc-cioc este metoda cea mai folosită. Doar cei care fac parte din grupul sau mai nou din cercul cioc-cioc ştiu că în fiecare pepeniţă există un dispozitiv special care odată ajuns la maturitate, maturitate care coincide cu coacerea pepeniţei, emite un impuls ca răspuns la lovirea uşoară pe suprafeţa ei. Aici intervine metoda numărul 2. Aşadar…

Metoda presopalmatului este strâns legată de prima şi constă în aplicarea cu ambele palme a unei presiuni pe suprafeţa pepeniţei. Forţa de apăsare trebuie să modifice dimensiunea pepeniţei cu exact 2 mm, câte 1 mm de fiecare palmă, în caz contrar nu se vor putea percepe impulsurile emise de dispozitivul menţionat anterior. Aşa se explică de ce unii apasă de mai multe ori sau chiar îl duc înspre ureche în speranţa că vor auzi momentul în care coaja suferă modificările necesare, când trebuie să-şi concentreze toată atenţia pe simţurile palmelor.

Metoda combinată 1+2 este metoda aplicată de cei care cunosc ambele metode, dar pentru că au mâinile prea aspre şi nu percep acel impuls fin, recurg la o combinaţie între cele două. Duc pepenele la ureche şi îl lovesc uşor. Pesemne au un auz foarte fin care îi ajută să depisteze impulsul.

Este interesant să îi priveşti în acţiune, dar cel mai tare este când îl mai auzi pe câte unul după câteva ciocăneli şi interceptări “Ăsta sigur e bun! Am eu metodele mele.”

La mine lucrurile stau mai simplu. Ţine mai mult de dragostea la prima vedere, dar cu un mic test. Dacă îmi place cum mă priveşte şi cum îmi trage cu ochiul, dragostea e pe val. Dacă mai are şi codiţa uscată, aia e frate. Am luat-o şi a mea e. E simplu ca la haine: văzut, plăcut, probat, luat. Fără să “stai să văd cum îmi stă şi cu aia şi cu ailaltă şi apoi mă decid”.

ţine pasul cu vremurile

Mă aştept să văd mame omide aplicând metoda descântului, normal, pe bani sau soboare de preoţi care prin metoda rugăciunii să ceară un semn de sus, normal, tot pe bani.