Mar 3 2011

Nu ştiu dacă aş şti

Îmi plac foarte mult copiii şi mă gândesc cu emoţie la momentul în care îmi voi ţine copilul în braţe. În acelaşi timp mă gândesc cu groază la zilele şi anii de după, dar mai ales la modul în care îi voi face educaţia. Nu că nu am o idee în legătură cu ce fel de om aş vrea să devină, ci mai degrabă mă gândesc la educaţia pe care ar trebui să i-o ofer ca să-i fie cât mai bine.

Aşadar…

1. Dacă va fi fată, să-i explic că dacă îşi va pune silicoane în ţâţe şi botox în buze, dacă va frecventa cluburi de fiţe echipată cu o curea în loc de fustă şi un ţâţer suficient de mic cât să-i dea ţâţele pe afară, o să o ia în vizor un moş cu bani sau un creator de chiloţi, care îi va asigura o viaţă fără griji, chiar dacă va fi nevoită să se obişnuiască pentru câţiva ani cu gustul de lămâie?

sau…

2. Dacă va fi băiat, să-i recomand să nu se sfiască să dea din coate sau să calce pe capul cuiva ca să ajungă sus, să nu-i pese de lege sau de bunul simţ, să înşele, să promită orice, oricât, oricui ca să-şi atingă scopurile sau să fie de un tupeu fără margini, pentru că ăstora le merge bine în ziua de azi?

Din păcate trăim în ţara în care cei care hăhăie şi behăie sunt băgaţi în seamă, promovaţi, admiraţi şi respectaţi. Sunt oamenii care o duc bine. Nu ştiu dacă sunt împăcaţi cu ei înşişi, dar nu cred că se simte mai bine un om inteligent, harnic şi cu bun simţ care se chinuie să-şi facă un trai mai bun.

Nu mi-aş dori să aplic vreodată cele două variante de mai sus, dar dacă lucrurile vor continua să fie la fel de urâte în ţara asta, nu ştiu cum aş proceda. Şi cel mai trist e că sunt cât se poate de serios când spun asta.

By • personal • 19 • Tags: , , ,