Bila neagră sau brendul Clujului

Am ieşit din ţară de două ori până acum şi am aşteptat de alte două ori pe cineva la aeroport. Cel puţin în Cluj, de fiecare dată am văzut o mulţime de străini. Pentru ei primul contact cu ţara noastră îl reprezintă cladirea aeroportului sau mai nou, dacă vin cu wizzu, aerul curat respirat la plimbarea dintre parcarea avionului şi aceeaşi cladire. Nu încape loc de vorbă, chiar prinde bine puţină mişcare după un zbor de 2-3 ore în aer liber în care poţi să simţi mirosul de pădure, iar aeroportul nu ne face de ruşine.

Următoarea mişcare ar fi transportul până în oraş. Dilemă. Taxi sau transport în comun? Ca orice om normal, te documentezi puţin înainte despre nouă destinaţie, să ştii la ce să te aştepţi. Probabil o parte din ei citind despre taximetriştii ţăpari, îi evită, şi se orienteaza spre transportul în comun. Ajunşi aici, se conving că avem o ţară exotică, cu mulţi oameni bronzaţi din naştere. Mai mult, constată că li se oferă o modalitate de autotestare a sensibilităţii olfactive, dar şi că alegerea lor nu a fost cea mai fericită.

Mai pe scurt: e jenant că într-un oraş de rangul Clujului, care a dat prim ministrul tării, pe traseul care leagă centrul oraşului cu poarta de intrare-ieşire din ţară pe calea aerului, să circule unele dintre cele mai jegoase autobuze ale ratucului.