Mi-e dor de vacanţă!

Azi sunt fix două săptămâni de când m-am întors la muncă şi mi-am dat seama că am nevoie de un alt concediu. O parte din poze vi le-am arătat aici şi aici. Sunt mai multe, dar pe celelalte le păstrez pentru mine, să-mi amintesc cât de bine a fost. Doamne, cât de bine a fost! Mai vreau!

Dă un play şi zi-mi dacă nu ţi-ai dori să fii acolo (în dreapta, la vreo 100 m era marea).

Să nu credeţi că era pustiu. Era doar dimineaţă, adică pe la 8.

Ştiţi ce anume m-a înfricoşat la ei? Îmi citeau gândurile. Da, aţi citit bine. Imediat ce mă gândeam că vreau să traversez, şoferii opreau. Iar dacă se întâmpla ca unuia dintre ei să îi scape gândul meu, ridica o mână şi înclina puţin capul. Pesemne se scuza că mi-a ratat gândul sau doar amorţise şi încerca să-si revină. Oricum, norocul meu este că aveau acest dar de cititori, doar în apropierea trecerilor de pietoni. Altfel, cred că se mirau toţi de cum mă minunam eu pe acolo.