Feb 4 2013
Încurcate-s căile numerelor de telefoane!
-Bună ziua! Dacă vă trimit un pacient pentru o radiografie, mai aveți timp și pentru el? întrebă doamna Mimi de la recepția policlinicii cu plată.
-Bună ziua! Mai bine îl trimiteți la Radiologie! veni prompt răspunsul din telefon. Doamna Mimi, cred că ați greșit. Eu sunt directorul policlinicii și nu am cum să-l ajut pe pacient, continuă directorul pe un ton mai apăsat. Sunt într-o ședință acum și nu vreau să fiu deranjat!
-Vai, mă scuzați, domn director! Nu am vrut să vă deranjez! spuse doamna de la recepție și închise. Leontinooo, dă-mi, tu, numărul de la Radiologie!
-0743.123.456! veni răspunsul.
-Zero șapte patru trei, unu doi trei, patru cinci șase! se auzi concomitent cu sunetul tastelor. Na, că sună! Să văd cine îmi mai răspunde acum.
-Doamna Mimi, nu v-am spus că nu vreau să fiu deranjat. Ce e așa greu de înțeles?
-Dar mie pe telefon îmi apare… Nici nu termină ce avea de spus că directorul i-o tăie scurt.
–Vă rog eu mult să nu mă mai deranjați!
Doamna Mimi lăsă telefonul din mână, își duse o mână la frunte, se făcu roșie ca soarele la asfințit și începu să plângă. Apoi, cu mâna tremurând, începu să-și îndese în geantă o oglindă, rujul, cele 3 telefoane, tocul de la ochelari. O văzu Leontina, colega ei, și o întrebă.
-Ce faci fată? De ce-ți faci bagajul? De ce plângi?
-L-am enervat pe domnul director. Eu am sunat la Radiologie și nu știu cum s-a format numărul, că l-am sunat pe el. De două ori. Și e într-o ședință. O să mă dea afară! zise doamna Mimi cu ochii în lacrimi.
-Doamne, tu, ce prostuță ești! Tu crezi că domnul director se uită la din astea? Io zic că a și uitat. Vezi-ți de treabă și nu mai plânge, încercă Leontina s-o liniștească.
Trecură vreo 20 de minute și pe ușa de la recepție intră un domn cu un buchet de flori în mână. Se duse la doamna Mimi, îi dădu florile, o pupă pe ambii obraji și-i spuse:
-Doamna Mimi, îmi cer scuze că am ridicat tonul la dumneavoastră. A fost vina mea! Îmi cer scuze din nou. Sper că nu v-ați supărat prea tare, zise directorul în timp ce-și frământă mâinile.
-Vai, domnu director, eu îmi cer scuze. Eu a greșit. Eu v-am sunat și v-am deranjat ședința. De două ori, zise doamna Mimi, care încet încet, începu să prindă viață.
-Nu, doamna Mimi, eu trebuie să îmi cer scuze, o întrerupse directorul. Se pare că azi sunt mai amețit. Am fost acum 30 de minute la Radiologie, am lăsat telefonul pe masă, iar când am plecat, am luat altul.
Mihaela Nistor
Feb 04, 2013 @ 10:05:30
Bine că e recunoscut că a greșit!