Nov 1 2012

Gyuri baci, cel mai vechi angajat

Gyuri baci, om bătrân, dar priceput, a fost printre primii angajaţi ai uzinei (nimeni nu ştia exact de când e în uzină, dar se spune că acolo s-a născut). Le-a văzut şi auzit pe toate. Directorii au venit şi-au plecat, portarii s-au schimbat mereu, angajaţii de la Paşte nu apucau prima de Crăciun, angajaţii de Crăciun nu apucau prima de Paşte, ba mai mult, unii nu apucau nici restul de plată, dar Gyuri baci era tot acolo.

În fiecare zi intra pe poarta uzinei plin de viaţă, sprinten ca un iepuraş cu baterii duracel şi ieşea îndoit de spate, mai ceva ca angajatul român din zilele noastre care trebuie să ţină în spate 5 şcolari, 4 pensionari, 3 şomeri, 2 ţigani şi un parlamentar.

Într-o zi se petrecu ceva nemaiîntâlnit pentru uzină. Portarul de dimineaţă rămase până seara. Dimineaţă îl văzu pe Gyuri baci venind la uzină drept ca o lumânare şi ţanţoş ca un cocoş, iar la plecare era mai cocoşat ca cocoşatul de la Notre Damme. Se duse la el şi-l opri.

-Gyuri baci, da ce avem noi aici sub haină?

-Ce să are Gyuri baci?! N-are nimic. Doare la spate la Gyuri baci, că e bătrână, zise cu jumătate de gură.

-Ia să vedem! zise portarul în timp ce îi lua haina. Hopa, uite de ce mergeai aşa greu dragă Gyuri baci. Menghina asta te încurca.

-No, trăznească-l pe copiii ăştia tinere, cum bat joc de Gyuri baci, om bătrân. Cum agăţat ei la mine la haine menghine să chinuie pe Gyuri baci când merge acase. Bine că văzut dumneata la mine, că nu ştiu cum ajunge acase.

By daniel rus • poveşti • 2 • Tags: Gyuri baci, portar, uzină