Oct 7 2011

Ghiţă, piureul de cartofi şi studenţia

Pe vremea când era student, lui Ghiţă îi plăcu să participe la tot felul de conferinţe studenţeşti. Acel gen de conferinţe în care singura grijă era să ajungă la momentul “Mâncarea şi băutura de după prezentarea lucrărilor”. Şi cum atunci cuvântul criză nu exista, din ambele erau din belşug.

După ce îi puse în faţă farfuria cu friptură şi piureul de cartofi înecat în sos de ziceai că tocmai trecu prin zonă tsunami-ul sosurilor, Ghiţă se apucă să mănânce. Îi era poftă de piure şi începu cu el. Până să ajungă la friptură, se săturase de piure. Degeaba îşi slăbise cureaua şi îşi deschise un nasture, nu mai putea mânca. Nici măcar nu apucase să se atingă de friptură. Sătul peste măsură, se lăsă pe spătarul scaunului şi oftă zgomotos.

Lângă el stătea o doamnă. Nu părea a fi studentă, dar se vedea că îi place să mănânce. Doamna se uită la Ghiţă, apoi la friptura lăsată în farfurie şi cu o urmă de saliva în colţul gurii îl întrebă

-Cum doamne fereşte să mănânci cartofii şi să laşi bunătate de carne în farfurie?

Ghiţă oarecum ruşinat de fapta sa, se uită când la doamnă, cât la friptură. Era sătul. Nu mai putea mânca. Abia reuşi să bea un pahar de bere. Apoi observă felul în care doamna privea friptura.

Cu siguranţă o vrea ea. De asta se uită aşa la friptură. Da, e clar. Asta e. Aşteaptă să i-o dau ei. îşi zise Ghiţă în gând.

După ce respiră adânc, se uită zâmbind la doamnă. Doamna se uită cu drag la Ghiţă, dar şi mai cu drag la bucata de friptură. Apoi, Ghiţă, foarte amabil îi spuse:

-Ştiţi, de carne sunt sătul. La noi în sat nu se fac cartofii…

By daniel rus • poveşti • 6 • Tags: Ghiţă, mâncare, studenţie, viaţă de student