Avem, dar n-avem!

Adrian Falub vrea ca Universitatea Cluj „să încheie cu demnitate și onoare campionatul”. Foarte frumos! Într-un fotbal septic ca al nostru, e bine să păstrăm vreo două valori morale, cu care să jonglăm măcar pe final de campionat, când e vremea reflecțiilor, a statului de vorbă cu tine însuți în fața oglinzii pentru a-ți aduce puțina dojană și multe omagii… Citită printre rânduri, declarația antrenorului în vârstă de 43 de ani anunță obștescul sfârșit din Liga I al echipei sale, lucru confirmat ulterior: „(…) iar dacă va fi să mergem în Liga a II-a, să o facem într-un mod demn.”

Așadar, avem demnitate, avem onoare, nu mai rămâne decât să ne facem seppuku și să mergem împăcați în eternitatea eșalonului inferior. Ntzzz! Stați, că nu e chiar așa. Parcă tot mai bine pe aici, prin fosta ligă a lui Mitică. Ne explică Falub de ce: „Poate sunt subiectiv, însă cred că merităm să rămânem în Liga I: avem suporteri, infrastructură, tradiție.” Bani nu sunt, în rest totul merge ca pe roate, practic.

poza

 by  stevendepolo 

Copyright © 2008-2015 ImageCodr.org.
ImageCodr.org coding by Michael ‘Tex’ Hex / Xteq Systems.
Design by Arcsin Web Templates, licensed under Creative Commons Attribution 2.5 License

Și iată cum ajungem noi la cuvântul magic care pune în mișcare fotbalul modern: banul. Spre deosebire de acum 50 de ani, când puteai să ții un măr în buzunarul de la tricou și să alergi cu șapca în cap după adversar, mândrindu-te cu tradiția și suporterii clubului tău, acum e greu să-l convingi pe jucător să bage o alunecare – sau, ca să fim și noi mai în trend, un tackling –  dacă nu i-ai băgat înainte banii pe card. Același Falub: „Pentru noi este greu să ne salvăm, în condițiile în care tragem de jucători neplătiți să se motiveze la fiecare partidă.” Iată că acum mai vii de acasă, Adriane! Pentru că de ce? – vorba preaîmpăcatului cu lumea, Gigi Becali. Este frumos să ai tradiție și suporteri, însă asta ține de partea boemă a fotbalului, pe care nu te mai poți baza într-un fotbal mercantilizat la maximum. Ca să poți vorbi de tradiție și peste 50 de ani, trebuie să o întreții cu bani de acum.

Oare Nottingham Forest o avea tradiție? Nu a câștigat decât două Cupe ale Campionilor Europeni la finalul anilor ’70, dar asta nu o împiedică să stea prin ligile secunde de vreo 20 de ani. Nu vine nimeni din club să spună că merită în Premier League pentru că „avem tradiție și suporterti”, întrucât știe că fără potență financiară ar fi oaia neagră a campionatului, una care, fie vorba între noi, ia vreo sută de milioane de lire sterline când promovează.

Nu înțeleg de ce multe echipe din Liga I își doresc cu ardoare acest statut de muribunde într-un campionat leșinat. N-ar fi mai bine să facă un pas înapoi, după principiul lui Creangă – „decât codaș la oraș mai bine la tine în sat fruntaș” – să mănânce niște jeratec, să se dea de trei ori peste cap și să se transforme dintr-un cal răpciugos într-un armăsar, după care să revină? Nu sunt un prezicător, nu știu să dau ponturi la pariuri precum alți specialiști, dar mă încumet să fac rămășag că în această privință am dreptate. Am zis!