Ziua în care Dumnezeu s-a înscris în PSD

De ceva ani buni nu am mai dat pe la biserică în afară de cununii religioase, botezuri și alte evenimente pentru care apropiații mei au apelat la serviciile unui preot. A fost alegerea lor și le-am respectat-o.

Gândindu-mă acum la îndemnul dat de preoții ortodocși la slujba de duminică, cu privire la persoana pe care enoriașii ar trebui s-o voteze, român și ortodox, mă bucur sincer că nu mai sunt o persoană care frecventează biserica. Probabil nu m-aș fi abținut să le adresez un sincer huoooo, din adâncul plâmânilor, așa, ca pe stadion. De fapt sunt sigur. Nu eram cu nimic mai breaz, dar mă răcoream și le arătam că măcar unul dintre cei prezenți acolo este scârbit de ce a ajuns biserica și reprezentanții ei. E adevărat că mulți enoriași s-au declarat indignați de toată mizeria asta, însă sunt sigur că nu se va schimba nimic. Duminica viitoare vor fi tot la biserică, la botezuri, cununii și înmormântări vor apela la serviciile preoților, iar ei, bărboșii, vor continua cu mizeriile. În mod normal, în momentul în care preotul a introdus campania electorală în slujba de duminică, trebuia lăsat singur, să le vorbească picturilor de pe pereți.

S-a depășit orice limită a bunului simț, iar eu consider că drumurile noastre trebuie să se separe. Și de această dată it’s not me, it’s you!

În ziua în care Dumnezeu s-a înscris în PSD am decis să renunț definitiv la Biserica Ortodoxă Română.