Apr 29 2013
„Voi de ce nu aveţi autostradă, dacă nu a fost niciun război?”
Noi avem multe drumuri pe care ne scuturăm creierii ca într-un blender. Nici nu e de mirare că după un asemenea seism cranian mulți o iau pe arătură, la propriu, sau sfârșesc înfipți prin copaci sau alte mașini. Unele nu funcționează bine nici trezite după cel mai odihnitor somn, ce să mai zicem de cele scuturate ore în șir. Am ajuns în situația de a prefera să fac 25 km, prin oraș, prin aglomerație, cu semafoare, doar ca să evit 15 km de drum, relativ lejer, dar plin de gropi, pe o porțiune între Cluj-Napoca și Sighișoara.
După o astfel de scuturare mi-a venit o idee. E posibil ca ea să fie neaplicabilă, dar cine știe?!
Unele drumuri de ocolire a marilor orașe, trec prin mai multe sate. Aceste sate, dacă nu aparțin administrativ de aceiași comună, s-ar putea organiza într-o forma administrativă și să preia în concesiune respectiva porțiune de drum. După o evaluare a traficului din zonă, cu ajutorul unui credit ar reface porțiunea de drum, ar semnaliza-o corespunzător, ar pune puncte de taxare, iar la finalizarea lucrărilor ar începe s-o exploateze. Din banii colectați s-ar achita creditul contractat pentru lucrări, iar după achitarea lui, banii colectați s-ar folosi în interesul localităților.
Ar trebui să între în scenă și Guvernul, care să reglementeze prin legi un nivel de taxare, să zicem, la 15-20 km, 1 leu pentru autoturisme și microbuze, 3 lei pentru camioane și autocare, și reguli de exploatare a drumului, taxarea să se poată face doar în situația în care porțiunea de drum este perfect întreținută, fără nici o groapă sau marcaj lipsă. În momentul în care apare o singură groapă sau dispare un singur indicator rutier, administratorul drumului să nu mai aibă dreptul să colecteze taxa. În acest mod s-ar asigura la recepția lucrării că lucrarea e de o calitate ridicată și ar remedia în cel mai scurt timp fiecare stricăciune apărută.
La un trafic de, să zicem, 10.000 autoturisme și 10.000 de camioane în fiecare zi, ar însemna aproximativ 9.000 euro zilnic sau 3,2 milioane de euro anual. Cu ajutorul google am aflat că în Sibiu un km de drum județean costă între 500.000 lei și 2.300.000 lei (120.000-500.000 euro), iar în Petroșani aproximativ 300.000 euro. Să luam varianta cea mai scumpă, 500.000 euro. La cei 15 km de drum, costul ar fi de 7,5 milioane de euro. Să nu se colecteze 3,2 milioane de euro pe an, ci 2,5 milioane de euro. În 4 ani cred că s-ar achita acel credit, iar după asta încasările ar intra în bugetul propriu.
Nu știu dacă și în ce măsură un asemenea proiect s-ar putea implementa, dar dacă la Constanța s-a putut, nu văd de ce nu s-ar putea și în Ungheni-Acățari, de exemplu. Știu că se plătește taxă de drum, știu că sunt tot felul de taxe în carburanți, dar prefer oricând să dau 2 lei îl plus decât să dau 100 la mecanic pentru reparații.
Cred că s-au încercat toate variantele și tot nu avem drumurile pe care le visăm. Poate ar trebui făcut și acest pas. Oricum mereu construim „echipa pentru următorul campionat”, un fel de generație prostită și mințită pe față, ca să nu zic de sacrificiu. Încă o taxă nu o să ne omoare. Iar ce nu ne omoară, ne face mai puternici, sau mai frustrați.
Revenind la titlu, a fost o întrebare pusă de un om de afaceri din Elveția la întrarea în țară, pe la Vama Borș. Nu știu ce răspuns a primit, dar un prieten, Adi, l-a dat pe cel mai potrivit, zic eu: ”A, nu, noi avem politicieni!” Corect? Corect! (Adi n-are blog, așa că am dat link spre blogul soției lui)
”Data viitoare când mergeți la vot, feriți-vă de cei care vă oferă ajutoare sociale. Nu vă dau de la ei. […] Vă dau de fapt din banii din care nu se face infrastructură, din banii pentru drumul fără de care Mercedes, Ford sau Dacia nu vă vor găsi niciodată.” a scris Moise Guran într-o postare pe blogul biziday. La fel de corect.
Mare lucru dacă cineva i-a oferit acelui om răspunsul corect! Poate, totuși, va ajunge cu click-ul pe blogul ăsta 🙂
