Jan 27 2013
Chirie sau rate la bancă?
E întrebarea pe care, cu siguranță, și-a pus-o fiecare dintre noi. Am ales ratele şi zic că am făcut o alegere bună. Cel puţin deocamdată. Dacă ar fi să mă aflu iar într-o situație similară, cu siguranţă aș zice tot rate. Să vă explic de ce.
Până acum 2 ani am locuit cu chirie ca mulți dintre voi. Am început la Oradea, unde din cei 6 ani jumate, am locuit cu chirie 13 luni. Era o garsonieră mică, făcută dintr-o uscătorie, vreo 15 metri pătrați, pe care dădeam lunar 100 euro. Total 1300 euro.
Apoi m-am mutat la Cluj. Tot într-o garsonieră, dar mai mare. Oraș mai mare, viață mai scumpă, chirie pe măsură. Norocul meu a fost că am locuit în garsoniera fratelui unui fost coleg de muncă și prieten, care mi-a cerut mai puțin decât ce era pe piaţă în acel moment, mai ales că am aterizat în Cluj prin octombrie. 140 euro pe lună. Acolo am stat 4 luni cu 140 euro pe lună și 7 luni cu 110 euro pe lună. Total 1330 euro.
M-am mutat apoi într-un apartament cu 3 camere, împreună cu iubita mea și o prietenă, unde am stat 19 luni. Acolo a fost mai bine, pentru că plăteam în lei, cam 400 lei pe lună, adică 7600 lei (aproximativ 1800 euro, la un curs mediu de 4,2 lei).
Așadar, în cei 3 ani jumate, am lăsat pe chirie aproximativ 4.430 euro. Bani pe care practic i-am pierdut și cu care la o rată de 200 euro pe lună, aş fi plătit 22 de luni de rate la bancă. Așadar, 3 ani jumate de chirie echivalează cu aproape 2 ani de rate.
În primul caz rămâi cu ochii-n soare și cu părul vâlvoi, în al doilea cu niște ani mai aproape de o investiţie.
Bun. E adevărat că în cazul celor care încă nu știu în ce oraș vor să se stabilească e mai potrivită o chirie, dar dacă știi că Clujul (e doar un exemplu) e orașul în care vrei să-ți crești copiii, nu te mai înțeleg de ce stai în chirie și nu optezi pentru un credit. Și chiar dacă ar urma să te muți, Clujul (continui cu exemplul de adineauri) e o piață excelentă pentru închirieri. Practic, în acest caz, apartamentul s-ar plăti din aşa ceva.
Eu consider că am fost norocos. Am dat între 100 şi 140 euro lunar şi am locuit singur. La o chirie mai mare cu cel puţin 50 euro, un preţ mai apropiat de piaţă, suma cheltuită pentru chirie ar fi ajuns aproape egală cu suma investită în ceva ce într-un final va fi al tău.
Am o întrebare pentru cei care stau cu chirie. În situația în care nu vreți să vă îndatorați la bancă pe 30, 20, 10 ani, în cât timp credeți că veți reuși, pe lângă plata chiriei, să adunați banii pentru un apartament sau o casă, fără să fiți nevoiți să mai faceți împrumut la bancă?
De fapt mai am una. Oare dobânda pe care ar trebui s-o plătiți băncii într-un an diferă mult de chiria pe care trebuie s-o dați pe aceeași perioadă de timp?
Nu zic că nu există un risc. Există! Dar până la urmă şi a te urca într-o maşină, a traversa strada sau a face sex neprotejat reprezintă nişte riscuri, pe care, de fiecare dată, ni le asumăm.
Așadar, chirie sau rate la bancă? Şi dacă da, de ce?
QuadroQ
Jan 28, 2013 @ 07:48:38
E in continuare discutabil. Amandoua variantele au avantaje si dezavantaje. Eu te cred ca tu te bucuri ca “ai facut un ou” si iti doresc numai succes cu decizia asta, dar nu uita sa judeci la rece: chiria iti da o oarecare flexibilitate. pe care o pierzi atunci cand devii proprietar. Si, desi te simti bine cu ideea ca e casa ta, nu uita ca pana la 60 de ani nu e, totusi, casa ta. E un risc destul de mare pe care ti l-ai asumat si te felicit, dar miscarea asta nu se poate face decat in niste conditii de stabilitate extrem de sigure: venit sigur, job si perspective in acelasi oras sigure, partenera sigura… Nu ma trezesc eu sa-mi cumpar 3 camere fara sa am partenera, sau sa-mi iau garsoniera pe 30 de ani stiind ca peste 5 ani fac si eu 2 puradei…
Eu zic asa: statu in chirie e mana in mana cu burlacia… amandoua trebuie sa inceteze la un moment dat si stii precis momentul in care se va intampla pentru ca vine de la sine
alex
Jan 28, 2013 @ 08:37:02
in 5 ani 🙂
gaboss
Jan 28, 2013 @ 08:46:15
Am o observatie: banii pe chirie nu sunt bani pierduti. De ei ai cumparat dreptul de a folosi o casa pe perioada cat ai platit chirie. Adevarata problema e lipsa unei piete reale a chiriilor, cu contracte la vedere, care sa cuprinda drepturi si obligatii clare pentru ambele parti si chiriasii sa nu mai fie la mila proprierarilor, care se trezesc intr-o zi ca maine vor sa eliberezi casa. Daca vorbesti de bani pierduti, gandeste-te ca, dupa 10 ani de platit rate la banca, ajungi in situatia de a renunta si casa nu mai face cat ai dat pe ea, iar tu ai platit mai mult dobanda si mai putin principalul. Atunci regretele ar putea fi si mai mari. Ambele situatii sunt cu + si -.
Mihaela Nistor
Jan 28, 2013 @ 08:47:21
Nu am avut această problemă, dar pot să spun că aș fi ales cu siguranță rate și nu chirie, 99% din cazuri, suma e cam tot acolo, și la fel îi sfătuiesc și pe apropiații mei, doar că unii preferă chiria din comoditate. Ca să ajungi la rate ai puțin de umblat și nu toată lumea e dispusă.
Întrebarea mea e oare când vor ajunge la pensie, își vor mai permite să stea în chirie? Eu cred că nu.
Alexandru Pinţa
Jan 28, 2013 @ 08:50:24
Eu mai mult de 10 ani nu m-aş risca! E sinucidere curată să-ţi iei credit pe 30 de ani.
Zicu
Jan 28, 2013 @ 08:57:07
Oricat de mult ne place sa credem ca noi “n-o sa fim ca parintii nostri”, ca noi suntem o “generatie moderna”, cu o “gandire moderna”, unele dintre mentalitatile lor nu ne-au ocolit. Simtul exacerbat al proprietatii e una dintre ele.
daniel rus
Jan 28, 2013 @ 08:57:42
Și de ce crezi că dacă ești proprietar pierzi flexibilitatea? La nici un an după achiziție s-a prefigurat varianta de a mă muta la București, și mă (ne) mutam dacă se concretiza oferta financiar și profesional. E adevărat că nu te mai poți muta din Mănăștur în Mărăști sau din Drumul Taberei în Unirii (pe asta am dat-o așa, să fie), dar când cumperi o locuința, te gândești puțin.
daniel rus
Jan 28, 2013 @ 08:59:55
E posibil să ajungi în situația de a nu mai putea plăti rata și am scris-o „există riscuri”, dar există și posibilitatea ca valoarea să crească.
gaben.ro
Jan 28, 2013 @ 09:00:00
chiria e mult mai mica acum decat o rata
piata imobiliarelor e in degringolada. inca nu poti spune ca faci sau nu o afacere cuparand un imobil
creditele in romania sunt si ele imprevizibile. poti sa te trezesti ca platesti cu 30% mai mult.
poti sa faci un credit cand stii ca nu mai pleci din oras pentru ca un credit te leaga de sol… e greu sa iti schimbi si locul de munca dupa aceea. vei cauta joburi aproape de casa sau in zone unde nu e foarte scump sa te deplasezi/parchezi
cel mai bine e sa iti cumperi/faci locuinta dupa ce ai un copil sau 2 . pentru ca e greu sa schimbi camere la 3 camere cand ai credit…
Sand_of_my_time
Jan 28, 2013 @ 09:01:55
Eu plătesc rate pentru căsuța mea. Am preferat să iau banii de la bancă și încă nu regret decizia. Ei bine, vorbim și de o perioadă scurtă(10 ani din care mai am doar 5). În Londra stau cu chirie, casă închiriată prin agenție, contract, depozit etc și iar spun că e cea mai înțeleaptă decizie. Consider că așa am libertate. În ambele variante.
daniel rus
Jan 28, 2013 @ 09:02:01
Adică să ai o gândire modernă înseamnă să nu ai ceva al tău?
daniel rus
Jan 28, 2013 @ 09:04:46
Tocmai că sunt mulți care locuiesc într-un oraș și tot în el își văd viitorul. Cu toate astea continuă să locuiască, în același oraș, cu chirie.
marius
Jan 28, 2013 @ 09:05:21
Tu stii ce am ales eu 😉
Pentru cei care nu stiu, spun ca am ales ratele pentru ca nu vroiam sa-mi mut familia dintr-o parte in alta si sa stau la mana proprietarului care poate sa ma scoata afara oricand. Am patit-o in studentie cand, in mijlocul sesiunii de iarna, proprietarul s-a gndit sa ne expedieze pentru ca a primit putin mai mult de la un altul.
Acum fiecare cum crede si poate. Daca nu are intentia sa se mute din oras cu munca si familia, alege sa fie proprietar si isi face casa/apartamentul cum vrea. Daca se muta mult, atunchi chiria e solutia.
Silviana
Jan 28, 2013 @ 09:06:13
Stau de 4 ani in chirie in Bucuresti si pot spune cu mana pe inima ca m-am saturat. Nu avem acelasi sistem ca in Vest, care iti pune un contract in fata si poti sta linistit 40 de ani acolo fara sa te bata nimeni la cap. Am acelasi sentiment ca si tine – am bagat bani (deloc putini) in buzunarul altcuiva, nu intr-o investitie personala.
In plus, nu pot misca un deget. Majoritatea proprietarilor iti sar in cap si daca vrei sa dai cu o mana de var – ce sa mai spun de pus un raft pe perete.
Asadar, optez pentru casa mea DAR nu ma arunc intr-un credit fara sa stiu ca am back-up. Prefer sa am o suma substantiala pusa deoparte astfel incat creditul sa nu devina o problema. Se spune ca daca nu iti poti cumpara un lucru de doua ori, nu ti-l permiti. Eu prefer sa am mai multa grija in gestionarea bugetului. Mult mai multa! 🙂
Mihai
Jan 28, 2013 @ 09:12:12
Calculul e unul prea simplist. Uiti ca in cazul unei locuinte ce o cumperi si ce e a ta cheltuielile cresc si mai mult pentru ca trebuie din banii tai sa o dotezi cu mobilier si aparatura electrocasnica si plus de asta mai ai de platit impozitul pe locuinta si eventualele modernizari sau reparatii, in timp ce la statul in chirie nu te apuci sa strici banii pe mobilier sau masina de spa;at si nicidecm pe reparatii, asta fiind treaba proprietarului.
Inca suntem departe de zilele in care vom avea contracte de inchiriere pentru ca cine vrea sa declare la finante si sa plateasca si impozit pe banii ce ii primeste pe chirie? 😛
Pentru a face un credit pentru locuinta ai nevoie si de un salar ce sa convinga banca de posibilitatile tale de a returna creditul, ceea ce nu stiu daca e usor pentru toti tinerii, ca nu toata lumea foloseste bancnote in loc de hartie igienica.
gaben.ro
Jan 28, 2013 @ 09:22:23
termenul oras e relativ. daca gasesti de lucru la 15 km in cealalta parte ce faci? nu ar fi mai simplu sa iti cauti o chirie acolo? e un exemplu exagerat dar sper ca intelegi…
Zicu
Jan 28, 2013 @ 09:26:13
Daca ne uitam la europeni, la care ne place tot timpul sa ne raportam, de exemplu la nemti, da.
Cosmin
Jan 28, 2013 @ 09:26:17
Daniel, daca prietena ta era Anne-Marie, nici in draft n-ajungea articolul asta, stiai raspunsul chiar din titlu.
Acum vorbind serios, a punctat foarte bine Mihai: pe langa un cost initial al imobilului, trebuie sa te gandesti la cat mai bagi in dotari. Iar daca inainte ai stat in chirie, sunt mari sansele sa nu prea ai nimic sa aduci cu tine (sau sa nu vrei). Adauga macar undeva intre 20 si 30% in plus pentru asta. Iar cea mai mare problema e alta: sa gasesti resursele (ca-i credit sau nu, nu prea mai conteaza).
Daca lucrurile ar sta putin mai bine (contractual/legal) pe piata inchirierilor, nu vad de ce sa nu stai in chirie… Cred ca ma lungesc prea mult aici :)) S-ar putea sa vin cu un raspuns pe blog… Ca-s multe, foarte multe argumente pro si contra fiecarei alternative.
siena
Jan 28, 2013 @ 09:34:48
clar rate! idee de a sta cu chirie mai mult de cateva luni mi se pare absolut oribila!
imbatranesti fara sa ai casa ta, iar proprietarul te poate da afara oricand.
plus ca (nu vreau sa jugnesc pe nimeni, dar asta e parerea mea) atunci cand stai in chirie nu ai responsabilitati si nu inveti cum e traiul unui om “de casa”
Crina
Jan 28, 2013 @ 10:06:39
Spunea cineva mai sus ca romanii au un simt al proprietatii foarte dezvoltat. Asa este. Ne place sa avem ceva al nostru. Eu am locuit in chirie 8 ani de zile si am platit chiria la pretul pietei. Acum am locuinta proprie luata in rate. Si ce daca sunt rate? La fel e si abonamentul la telefon, factura la gaz, cheltuielile la bloc, chiria la proprietar.
Daca plec din acest oras si ma mut altundeva cu siguranta o sa am un motiv foarte bine intemeiat. Intre timp pot sa inchiriez apartamentul si isi plateste singur ratele. Sau daca nu imi mai convine il pun la vanzare si probabil in 2,3 ani il si vand si ma scap de el.
Din punctul meu de vedere in Romania ai mai multe avantaje la rate care vin cu apartamentul propriu decat la chirie.
daniel rus
Jan 28, 2013 @ 10:18:57
@Mihai @Cosmin:
E adevărat că uneori e nevoie de o investiție suplimentară, dar uneori proprietarii nu au nevoie de mobilier și electrocasnice și le lasă bonus. În acest caz le schimbi pe rând, iar efortul financiar nu e așa mare. Depinde de situație.
Cât despre acele contracte de chirie, poate e mai bine că nu există. Dacă faci un contract pe, să zicem, 10 ani și după 2 ani primești o ofertă mai bună în altă parte ce faci? Pleci și plătești încă 8 ani chirie? Rămâi pentru că ești legat de un contract?
nashu_mare
Jan 28, 2013 @ 10:46:30
Pai si tu te lauzi ca esti “proprietar la casa lui” si accepti sa stai intre catrafusele pe care fostul proprietar nu a avut bani sa le arunce?
Nu stiu cum fac majoritatea celor care stau in chirie dar, atunci am fost sa caut, am selectat mai multe anunturi si m-am pus pe vizionat: in unele dintre aparatamente am intrat si am iesit. Conversatie reala: “buna ziua” “Buna ziua” “ziceati ca aveti termopane” “avem dar numai la dormitor, ca in sufragerie e inchis balconul” “la revedere”. Tot ce era cu mobila mostenita de la bunici am ocolit din prima, la fel ce nu avea AC. Am apreciat micile negocieri: “nu aveti masina de uscat rufe, daca o cumpar si o las aici dupa ce ma mut, mi-o scadeti din chirie?” care sugerau ca omul nu e vreun zgarcit.
Mi se pare gresit calculul in care rata la banca este cu x% mai mare/mai mica decat costul chiriei, atat timp cat costul chiriei nu include doar pretul peretelui iar pretul chiriei unui apartament dotat nu este cu mult mai mare decat al unuia nedotat. Cand iti cumperi respectivele dotari, parca nu mai e acelasi lucru.
daniel rus
Jan 28, 2013 @ 11:32:55
Dacă era ceva de aruncat, aruncam.
Dan Ciulea
Jan 28, 2013 @ 12:14:35
Deci stai sa inteleg: ai stat impreuna cu iubita si prietena ei in acelasi apartament si ai renuntat?
Daniel, trebuie sa-ti setezi prioritatiile 🙂
Ca si idee si eu sunt pe rate, si m-am gandit in felul urmator: in 2006, cand mi-am luat primul credit dadeam 110 euro chirie si rata mi-a fost 100 de euro (ceva de genu, era mai mica rata fata de chirie… nesemnificativa diferenta, dar exista) si atunci am zis ca mai bine imi iau o rata. O consider chirie, in cazul in care raman in incapacitate de plata. Nu?
Deci da, si eu am aceasta problema cu simtul proprietatii, pentru ca, daca doamne fereste se intampla ceva, am ce vinde si sa scot o bruma de bani.
CTI97
Jan 28, 2013 @ 12:24:01
Recomand pe tema asta: http://www.manac.ro/index.php?s=chirie
Radu
Jan 28, 2013 @ 13:36:50
În funcție de câți bani au, oamenii se conving pe ei înșiși că alegerile lor sunt cele mai bune. O persoană nomadă cu o viață „neregulată” nu se va băga la rate fiindcă nu știe dacă va sta într-un loc un an sau zece. Alții preferă un cuib doar al lor, la care se pot întoarce oricând, chiar dacă le place să călătoarească. Alții ar vrea să ia un credit dar nu-și permit, așa că evident că cea mai bună soluție pentru ei e chiria, alternativa fiind casa părintească. Până la urmă, cu excepția Anne-Măriei, cui îi pasă?
Groparu
Jan 28, 2013 @ 14:40:19
Proprietate. Fara discutii.
Linistea psihica pe care o cumperi cu banii de rată este priceless.
Dar gândit bine înainte, of cors.
QuadroQ
Jan 29, 2013 @ 07:12:20
pai daca vorbim de credit (si ma refer pentru locuinta, nu de nevoie personale) nu prea ai voie sa vinzi cel putin 5 ani… sau gresesc ? Deci dintr-o data ti s-au taiat planurile pe 5 ani daca nu vrei sa inchiriezi ap tau ca sa te duci in chirie la altu… plus ca flexibilitatea unui proprietar pune anumite probleme, nu-ti mai faci bagajele si pleci… Dar da, cand cumperi, sazi un pic si gandesti ce faci
daniel rus
Jan 29, 2013 @ 07:49:18
Exact, șezi o leacă și gândești. Sunt credite făcute după chipul și asemănarea programului Prima Casă, dar care nu îți impun condiția de a nu vinde timp de 5 ani. Îl iei pe ăla și își poți face planuri și în primii 5 ani
Lucian Avram
Jan 29, 2013 @ 09:47:51
Cand cumperi un credit, cumperi doar dreptul de a avea acel ceva creditat, peste multi multi ani.
Rate sau banca? Depinde cat castigi.
Daca esti tanar, castigi bine si nu te trag copiii de ciucuri, ia o garsoniera(in rate), si incearca sa o platesti cat mai repede, incearca sa iesi din capcana ratelor cat mai repede. Ratele is ca o groapa cu cacao, macar daca tot te bagi, incearca sa nu te bagi pana in gat.
Daca nu castigi atat de bine, atunci cumparati dreptul macar de a detine ceva peste multi multi ani- deci tot rate. Daca nu castigi deloc bine … atunci stai linistit, ca nu o sa-ti dea nimeni nici un credit(din propria-mi experienta).
daniel rus
Jan 29, 2013 @ 09:57:39
Când e vorba de rate, ești proprietar după achitarea primei rate. Dacă e sistem de leasing ai dreptul de utilizare al bunului și ești proprietar după achitarea ultimei tranșe.
Așa cum s-a spus mai sus, odată ce ai niște rate de achitat, ajungi să fii mult mai responsabil.
Și încă ceva: eu știam că tu ești un tânăr de succes. Nu mă dezamăgi, te rog! 😀
Lucian Avram
Jan 29, 2013 @ 15:12:53
Dani, tin minte ca inainte sa pleci la Cluj ne mai intalneam si mai discutam una-alta (rate, ratze, fete, masini, etc) si sper sa mai avem ocazia 🙂
Din acte esti proprietar odata cu achitarea primei rate, incontestabil, si asa si trebuie sa simti, pentru ca la urma urmei asta e motivul initial (nevoia de a “detine” acel loc). Daca nu platim cateva rate, lucrurile se complica, dar asta e cu totul alta poveste, de asta eu nu ma simt “proprietar” pe deplin pana nu-mi platesc toate ratele.
Sunt perfect de acord cu faptul ca suntem mai responsabili atunci cand avem rate de achitat, si culmea, ratele ni le insusim/asumam voit, daca ar veni din afara probabil le-am considera asuprire. Ratele sunt modalitatea cea mai eficienta de “a ne pune cu botul pe labe”. Stim cu totii asta, si totusi … ni le asumam, pentru ca n-avem incotro, pentru ca mai bine sa ramanem cu ceva, decat sa nu ramanem cu nimic.
Si ai mai putea sa pui o intrebare pe blogul tau: Cata pensie crezi ca vei lua la batranete? si iti va fi de ajuns sa platesti chiria? (pentru cei care considera ratele de neacceptat)
Sunt impotriva ratelor si totusi, din lipsa de alternative prin necesitate sunt pentru.
Tot referitor la rate, imi amintesc cuvintele parintilor mei, care probabil ca le-am auzit toti “Intinde-te atat cat ti-i plapuma” si asta e valabila si la rate.
Suma imprumutata cat mai mica, si sa scapam cat mai repede de rate. Ratele sa fie o solutie pe termen scurt/mediu, nu pe termen lung.
Te admir si te respect pentru faptul ca ai ramas in Romania, lucrezi, lupti si … platesti rate si incerci sa-ti realizezi scopurile avand incredere ca putem schimba ceva in bine.
Cat despre succes … mai e cale lunga 🙂
daniel rus
Jan 29, 2013 @ 15:18:44
Foarte bună întrebarea ta. Îmi dau palme că nu m-am gândit la ea.
Ocazii vor mai fi. Trebuie doar să profităm de ele și să dăm un semn 🙂
tedi
Feb 01, 2013 @ 16:46:17
stau in chirie de vreo 6 ani din care ultimii 4 in acelasi loc. Ca sa iti raspund la intrebare : daca situatia nu se schimba (pret sau salarii) cred ca in 3 – 4 ani voi avea banii necesari pentru a cumpara ce imi doresc. Nu regret ca am stat/stau in chirie, nu ii blamez nici pe cei care si-au facut credite. Nu mi se pare deloc naspa chiria: am si nevasta si copil si ne simtim ca in propria casa(am inchiriat-o aproape goala si am mobilat cum am vrut noi).
Din fericire timpul a trecut in favoarea mea : preturile au scazut si contul a crescut :). Poate am avut eu noroc cu proprietarul: in 4 ani l-am vazut de 2 ori. Mai este o chestie: nu cred ca mi-as permite apartamentul in care stau,chiria e mai mica decat o eventuala rata (mai bine spus nu vreau sa dau 600e lunar daca acum chiria e 350).
daniel rus
Feb 01, 2013 @ 17:27:06
Baftă pe mai departe să poți să cumperi ce-ți dorești. Mă gândesc că e cava scump dacă zici că rata ar fi, în acest moment, undeva la 600 euro. Practic, tu acum nu plătești dobânda unui credit la bancă, ci la o persoană fizică. În cei 4 ani, dacă prețul chiriei nu se modifică foarte tare, mai ai de dat vreo 15.000 euro.
Andreea Serban
Jul 22, 2014 @ 15:24:51
Clar rata la banca, este o investitie mai mare dar stii ca ai casa ta. Eu asa mi-am cumparat apartamentul in care stau si am reusit sa il si mobilez. Am avut norocul sa gasesc un anunt despre complexul Cosmopolis, recunosc ca eram sceptica inainte in privinta complexurilor rezidentiale, dar acum sunt convinsa ca am facut alegerea potrivita. Mi-am luat un apartament cu 3 camere de 95 mp de care sunt foarte mandra. Mi l-am mobilat asa cum mi-am dorit, plus ca nu a mai trebuit sa investesc alti bani in renovare. Stim bine cum arata apartamentele prin Bucuresti, nu mai zic de preturi. Ajung foarte repede in centru, avem paza 24 din 24, iar ca locuitor in complex benficiez de numeroase facilitate precum sala de fitness, piscine exterioara, club de echitatie, supermarket, farmacie, salon de infrumusetare, spalatorie auto si multe altele.