Chirie sau rate la bancă?

E întrebarea pe care, cu siguranță, și-a pus-o fiecare dintre noi. Am ales ratele şi zic că am făcut o alegere bună. Cel puţin deocamdată. Dacă ar fi să mă aflu iar într-o situație similară, cu siguranţă aș zice tot rate. Să vă explic de ce.

Până acum 2 ani am locuit cu chirie ca mulți dintre voi. Am început la Oradea, unde din cei 6 ani jumate, am locuit cu chirie 13 luni. Era o garsonieră mică, făcută dintr-o uscătorie, vreo 15 metri pătrați, pe care dădeam lunar 100 euro. Total 1300 euro.

Apoi m-am mutat la Cluj. Tot într-o garsonieră, dar mai mare. Oraș mai mare, viață mai scumpă, chirie pe măsură. Norocul meu a fost că am locuit în garsoniera fratelui unui fost coleg de muncă și prieten, care mi-a cerut mai puțin decât ce era pe piaţă în acel moment, mai ales că am aterizat în Cluj prin octombrie. 140 euro pe lună. Acolo am stat 4 luni cu 140 euro pe lună și 7 luni cu 110 euro pe lună. Total 1330 euro.

M-am mutat apoi într-un apartament cu 3 camere, împreună cu iubita mea și o prietenă, unde am stat 19 luni. Acolo a fost mai bine, pentru că plăteam în lei, cam 400 lei pe lună, adică 7600 lei (aproximativ 1800 euro, la un curs mediu de 4,2 lei).

Așadar, în cei 3 ani jumate, am lăsat pe chirie aproximativ 4.430 euro. Bani pe care practic i-am pierdut și cu care la o rată de 200 euro pe lună, aş fi plătit 22 de luni de rate la bancă. Așadar, 3 ani jumate de chirie echivalează cu aproape 2 ani de rate.

În primul caz rămâi cu ochii-n soare și cu părul vâlvoi, în al doilea cu niște ani mai aproape de o investiţie.

Bun. E adevărat că în cazul celor care încă nu știu în ce oraș vor să se stabilească e mai potrivită o chirie, dar dacă știi că Clujul (e doar un exemplu) e orașul în care vrei să-ți crești copiii, nu te mai înțeleg de ce stai în chirie și nu optezi pentru un credit. Și chiar dacă ar urma să te muți, Clujul (continui cu exemplul de adineauri) e o piață excelentă pentru închirieri. Practic, în acest caz, apartamentul s-ar plăti din aşa ceva.

Eu consider că am fost norocos. Am dat între 100 şi 140 euro lunar şi am locuit singur. La o chirie mai mare cu cel puţin 50 euro, un preţ mai apropiat de piaţă, suma cheltuită pentru chirie ar fi ajuns aproape egală cu suma investită în ceva ce într-un final va fi al tău.

Am o întrebare pentru cei care stau cu chirie. În situația în care nu vreți să vă îndatorați la bancă pe 30, 20, 10 ani, în cât timp credeți că veți reuși, pe lângă plata chiriei, să adunați banii pentru un apartament sau o casă, fără să fiți nevoiți să mai faceți împrumut la bancă?

De fapt mai am una. Oare dobânda pe care ar trebui s-o plătiți băncii într-un an diferă mult de chiria pe care trebuie s-o dați pe aceeași perioadă de timp?

Nu zic că nu există un risc. Există! Dar până la urmă şi a te urca într-o maşină, a traversa strada sau a face sex neprotejat reprezintă nişte riscuri, pe care, de fiecare dată, ni le asumăm.

Așadar, chirie sau rate la bancă? Şi dacă da, de ce?