Groparu și peștele

Într-o zi, mă sună Groparu disperat:

-Mo, când mergi la Galați? Că îmi trebe niște pește.

-De Crăciun, îi zic eu.

-Dar te întorci până la Revelion? Că nu vreau să mă crăcănez dintr-un an în altul fără să am între dinți o bucată de somn, știucă sau măcar caras, continuă el pe același ton disperat.

-Da, mă, mă întorc. Nu te las eu la greu. Dar ar fi tare minunat, chiar sublim, dacă mi-ai aduce o geantă termoizolantă, că 9 ore cu peștele în mașină, nu mi-a fi tare comod.

-Sigur, ticule! Se rezolvă. Vii la dineul oferit de Primărie presei, bloggerilor și nouă?

-Vin. Adu geanta acolo.

-Perfect, conchide el.

Am stabilit, am stabilit! În ziua cu pricina, mă deplasez în Parcul Central, la clădirea Cazino, dar aștept frumos afară, să intru odată cu Groparu, să fie mai multe priviri aținite înspre ușă, să mă simt și eu important. Când apare ăsta al meu, să cad în fund, nu alta. Era tras la 4 ace, cu costum, pantalon la dungă și spânzurat cu o cravată, a cărui nod nu-l lăsa să privească mai jos de linia orizontului, așa imens era.

Io pufnesc în râs și mă uit în jos. El se uită la mine și nu înțelege. Nu se poate uita în jos din cauza nodului de la cravată.

-Am călcat în ceva? mă întrebă el speriat.

-Nu, mă, mă râd de ținuta ta. Vii echipat în costum să-mi aduci geanta pentru pește?!

-Da, mă! Nu știi că pentru mine peștele e religie? Trebuia să mă îmbrac în hainele de biserică.

Ne liniștim, luăm poziții de oameni serioși, intrăm, ciocnim cu primaru, mâncăm, bem, ne simțim bine, ne uităm puțin la Filmul Usturoi și apoi ne îndreptăm spre ieșire.

Groparu mi-a întins geanta, apoi cu o mișcare de pește răpitor o trase înspre el.

-Stai, mă, că parcă e ceva în ea.

Când o deschise, toată zăpada de pe o rază de 5 m se topi instant. Noi ne-am dat capetele pe spate împise cu forța de suflul exploziei olfactive. Uitase înauntru o plasă, în care era un pește.

-No, mă, și nu știam de ce nu mi-au ieșit peștii la numărătoare după ultima aventură din Deltă.

*Rușine celor care, citind titlul, s-au gândit la alt pește!

**Bă, Gropare, amu mă gândesc serios dacă să-ț mai aduc pește. Aci mi-ai scris numele de două ori și n-ai pus nici măcar un sfert de link. Păi se poate? Ia, pune mâna și numără câte link-uri ț-am dat io. 7 link-uri frumoase!