Minunea din trafic

Mersul haotic în viraje largi care lăsau s-uri pe drum îi atrase atenția imediat lui Ghiță, polițist la rutieră. Îi făcu semn șoferului să oprească și se îndreptă spre mașină. La volan văzu un tip cu îmbrăcăminte mai neagră ca partea întunecată a lunii în primul pătrar și cu fața puțin mai deschisă decât huila. Se apropie cu grijă.

-Bună seara! Agent principal Ghiță. Actele dumneavoastră la control! zise Ghiță în timp ce duse instinctiv mâna la pistol.

-Bună seara fiule, zise șoferul.

-Părinte, nu v-am recunoscut, zise Ghiță ușurat, în timp ce își retrase mâna de la pistol.

Între timp, preotul, după ce-și ridică cele 7 rânduri de fustă ale sutanei, găsi într-un final buzunarul cu actele.

-Scuză-ma, zise popa, am atâtea buzunare, că nu mai știu în care sunt banii și în care sunt actele. Îmi era să nu le încurc și, ferească-mă, să înțelegi greșit. Dar e bine că le-am găsit cu ajutorul Domnului.

-De ce treceați de pe o bandă pe alta, îl întrebă Ghiță pe preot în timp ce verifica documentele, că doar erați singur pe stradă. Pe cine depășeați?

-Știi fiule, a trecut adineauri pe aici un coleg din parohia vecină. El merge drept, lasă urmele pe care orice șofer le lasă, iar eu vin în urma lui și le completez cu s-uri. Am zis că așa facem rost de niște dolari pentru catedrala pe care vor s-o ridice șefii din București, răspunse glumeț preotul.

-Sunteți tare simpatic, îi spuse Ghiță, dar eu cred că ați băut. Ați băut?

-Doar apă, fiule, doar apă, răspunse preotul, încercând să-și țină respirația departe de nasul vigilent al lui Ghiță.

-Eu simt miros de vin și nu mă înșel niciodată, îi spuse pe un ton apăsat, mustrându-l pe popă.

Auzind una ca asta, preotul coborî rapid din mașină, ridică mâinile și privirea spre cer, se aruncă în genunchi, fix în fața lui Ghiță, și cu ochii în lacrimi exclamă:

-Mulțumescu-ți Doamne că ai făcut-o din nou!