Cunoaște-i înainte să-i etichetezi!

Îi vedem tăcuți și retrași în colțul lor imaginar, abia răspund la întrebări, nu se implică în discuții chiar dacă uneori îi interesează în mod direct, nu se stresează de nici o culoare, se deplasează încet, cu mâinile în buzunare, de cele mai multe ori îți lasă impresia că sunt în cu totul altă dimensiune și toți cei din jur îi cataloghează drept ciudați.

Apoi, încet, își arată fața. Vorbesc fluent, corect literar și gramatical, argumentat, coerent și inteligent, fără multe pauze, se opresc dacă cineva se încăpătânează să intervină, iar apoi continuă de unde au rămas, fără să uite ideea sau cursul discuției.

În acel moment realizezi cât de eronată a fost eticheta pe care toți, inclusiv tu, le-au pus-o. Și abia atunci realizezi că de fapt ei sunt oamenii normali și toți ceilalți sunt conduși de o grabă inexplicabilă și de o dorință bolnavă de a ieși în evidență prin ridicarea vocii sau râsete forţate şi deranjante.