Dec 19 2011

Lui Ghiță îi place să fie primul

Ultimele două săptămâni au fost foarte solicitante pentru Ghiţă. La serviciu a fost desemnat să se ocupe de cheful de sfârşit de an, de cadourile pentru copiii colegilor, să pregătească raportările anuale, să facă evaluarea oamenilor din subordine, iar acasă a trebuit să o ajute pe Tina ca să fie bine. 😀 Pe lângă toate astea a trebuit să onoreze şi invitaţiile prietenilor la ziua lor de naştere, petreceri care se terminau spre zorii zilei, unde se consuma şi foarte mult alcool.

După această luptă pe trei planuri Ghiţă simţi că e la capătul puterilor.

Într-o zi, în drum spre casă, totul i se întunecă înaintea ochilor. Se opri şi sprijini zidul unui magazin. Stătu vreo 10 minute acolo lângă zid. Când îşi reveni, văzu în spatele lui o mulţime de oameni care vociferau.

-Ce se dă aici?

-E ceva ofertă?

Într-un final întrebările au ajuns la urechile lui Ghiţă:

-Domnule, nu vă supăraţi, ce se dă aici? E ceva ofertă?

-Habar nu am, răspunse Ghiţă cu un glas stins. Tot ce ştiu e că mi s-a făcut rău, m-am sprijinit de zid şi când mi-am revenit am văzut mulţimea asta de oameni în spatele meu.

-De ce nu plecaţi atunci? întrebă unul dintre ei cu răutate.

-Cum să plec domnule? Vă amintiți cât de greu era mai demult să fii primul la o coadă?

By daniel rus • poveşti • 1 • Tags: coadă, Ghiţă, oameni