Aug 16 2011

Poate dacă aveam toţi Dacii…

Libertatea noastră miroase a criminali, demenţă, şpăgi, nedreptate, morţi şi mult prea mulţi răniţi. Asta de prin 90 începând. Cine e de vină? Noi toţi, punând statul şi instituţiile lui în cap de listă.

Un şofer care se urcă beat la volan se transformă automat într-un posibil criminal, cu maşina pe post de armă perfectă de ucis. Un poliţist care sancţionează neregulile din trafic în funcţie de marca, valoarea maşinii sau numele şoferului, se face automat complice la următoarea vătămare corporală sau crimă, indiferent de autor, pentru că în caz contrar, cel puţin probabil, le-ar tăia apa de la moară celor care se bazează pe RPC (relaţii, pile, cunoştinţe) şi, tot probabil, ne-am simţi mai în siguranţă. Un superior care anulează o sancţiune corectă pe baza criteriilor de mai sus, de asemenea.

O crimă comisă în urma unui accident rutier în care chiar şi un orb ar vedea clar pericolul pe care îl reprezintă acel mod de gândire miserupistă la adresă celor din jur ar trebui recompensată cu un arest, nicidecum cu lăsarea în libertate a autorului. Aşa, probabil, mulţi nu ar mai confunda şoselele cu pistele de decolare şi s-ar gândi din timp, dacă la întâlnirea la care urmează să fie prezenţi vor consuma sau nu alcool şi vor lua un taxi până acolo sau măcar de acolo până acasă. Acum înlocuiţi crimă, cu vătămare corporală.

Când se pierd mulţi ani pentru judecarea unui caz în finalul căruia pedeapsa e nesimţit de mică sau cu suspendare, se încurajează preţuirea în cuantumul a doi bani vechi a noţiunii de bun simţ şi dreptate şi orientarea exclusivă spre noţiunea de şpagă şi a dimensiunii ei.

Nu fac excepţie nici jandarmii şi mascaţii din trupele speciale, care în loc să le scoată creatina din muşchi, să le scuture părul de gel, să-i pună cu botul pe labe şi să-i calce în picioare la propriu, îi lasă pe unii băieţaşi să-şi impună ameninţările la adresa martorilor prezenţi la locul unui accident al cărui vinovat e un tovarăş de-al lor, punând încă o cărămidă la construirea unei societăţi de căcat în care teama pentru integritatea fizică ne transformă în muţi sau orbi, dar cu mustrări de conştiinţă şi coşmaruri.

Poate dacă toate astea s-ar fi întâmplat sau măcar s-ar fi corectat la timp, diferenţa între o Dacie 1310 şi un BMW seria 7 ar fi dată de preţ şi confort, şi nu de viteză şi cai putere. Poate aşa mulţi şi-ar continua liniştiţi viaţa, şi-ar privi copiii crescând sau ar avea grijă de părinţii bătrâni.

By • rutier • 7 • Tags: