Jul 20 2011

“Războiul” participanţilor la trafic

De fiecare dată când văd şi mă gândesc cum se traduce pentru noi traficul rutier, primul impuls e să îi găsesc o altă denumire.

Imediat după ce un şofer a plecat de la stop sau cedează trecerea la care a stat 5 minute până i s-a făcut cuiva milă şi l-a lăsat să iasă, când abia simte sunetul motorului şi vede acul turometrului urcând spre roşu, hop şi pietonu care vrea să traverseze. Pe primul îl ocoleşte lejer, pe al doilea la mustaţă, dar când a apărut al treilea, nu mai are ce face şi opreşte. Să nu-l înjure de mă-sa şi să se întrebe Ăştia nu au altă treabă în afară de traversat?

Nici nu a ieşit bine din scara blocului, că îşi dă seama că nu are ţigări. Ce să facă, cum să facă? Hai peste drum la ABC. Bă să-mi bag! Parcă azi îs mai multe maşini decât ieri, dar şi şoferi mai proşti. Nu ar opri unu să pot traversa şi eu, deşi e trecere. Pesemne se grăbesc că se închide la non-stop. Gata. După ăsta mă bag. Că doar au şi frâne. Să le folosească! Paştele mamii lor!

În fiecare zi, fie că se deplasează prin oraş, fie că se deplasează în afara lui, bicicliştii întâmpină aceleaşi probleme. Lipsa căilor de rulare sau ineficienţa lor, claxoanele şi înjurăturile şoferilor, curenţii de aer generaţi de camioanele şi tirurile care trec uneori milimetric fac parte din viaţa de zi cu zi a bicicliştilor. Piste nu avem, iar pe margine drumurile sunt sparte. Noi pe unde să mergem cu bicicleta? Şoferii ăştia parcă sunt orbi, să mor io. Nu ne văd sau se fac că nu ne văd. Păcat că nu îs o tipă cu ţâţe mari, cur bombat şi buze cărnoase. Cu siguranţă atunci m-ar vedea toţi. Chiar că e păcat. Tare mi-aş dori să le văd reacţia la vederea degetului mijlociu.

Curaj, nebunie sau pasiune dusă la extrem. Aşa s-ar putea traduce dragostea unora pentru două roţi. Ăştia nu înţeleg că farmecul motorului e viteza. Dacă nu e viteză, e degeaba. Aşa puteam să-mi iau şi eu bicicletă că tot aia era. Nu pot să-mi trăiesc viaţa pe motor cu 50 la oră. Trebuie să simt adrenalina şi vibraţia caroseriei în depăşire, altfel nu se poate. Aşa ar trebui să fie, dar nu ştiu niciodată când un şofer din ăsta nu mă vede când apar din curbă cu 150 la oră. Iese din intersecţie şi intru în el. Pentru ei parcă nu existăm!

La început am fost în barca şoferilor, apoi am cam părăsit-o şi am trecut în cea a pietonilor. În ambele situaţii impresia de junglă se menţine. Cine va reuşi să schimbe ceva în bine, va fi mai apreciat decât cel care va descoperi ce-şi doresc femeile. Cert e că fiecare categorie participantă la traficul rutier ar fi foarte mulţumită dacă nu ar exista celelalte. Cum nu se pot face drumuri separate pentru fiecare categorie, ne rămâne doar să pasăm vina de la unii la alţii şi să ne plângem.

By • rutier • 2 • Tags: , , , ,