Noi nu l-am uitat pe Zolty. Voi?

A greşi este omeneşte. Cel puţin aşa zice o veche zicală. Aveam vreo 14 ani când am ajuns pentru prima dată pe un scaun de stomatolog. Am mers pentru o banală consultație și m-am trezit cu o măsea lipsă. Una bună. Cea defectă și urât mirositoare rămăsese la locul ei. Boul de doctor a greșit. Și în ziua de azi îi doresc tot binele din lume. Norocul meu e că mai aveam și altele, astfel că și la ora actuală pot mânca cât un porcuşor de vreo 70 kg. Cine nu mă crede poate liniștit să ma invite la masă.

Dacă uneori o greşeală nu schimbă cu nimic cursul vieţii, alteori ţi-o dă de tot peste cap. Zolty e cel mai în măsură să ne vorbească despre asta. O injecţie administrată greşit la doar 9 luni, i-a distrus viaţa. Orfan de mic şi-a petrecut copilăria prin şcoli pentru persoane cu nevoi speciale, iar scaunul cu rotile a fost mijlocul său de locomoţie. Cum nici un rău nu vine singur, casa în care locuieşte împreună cu fratele său se surpă, iar veniturile lor nu le permit să o consolideze.

După ce anult trecut printr-o campanie umanitară a reuşit să-i izoleze bucătăria, de această dată Groparu ne cere să-l sprijinim din nou într-un proiect mult mai ambiţios – consolidarea casei lui Zolty. Orice ajutor e binevenit: bani, materiale de construcţii, popularizarea pe blogurile personale, spaţiu de reclamă pe bloguri pentru firmele care vor să doneze şi orice altă modalitate prin care credeţi că puteţi da o mână de ajutor acestui proiect.

Un leuţ de-al nostru, înseamnă un zâmbet pentru Zolty. Contul lui Attila Ilyes RO14INGB0000999900198927 aşteaptă cuminte orice semn de umanitate din partea noastră.

Eu vă mulţumesc anticipat!