Problemele unui tată de fată

-N-am fost niciodată familiarizat cu termenii folosiți pentru persoanele devenite rude după căsătorie. Asta poate și pentru că socri mei au murit de ceva vreme și nu am mai avut motive să-i folosesc.

-Eh, las că te obișnuiești tu cât de repede, i-am zis.

-Adică?! zise ridicând o sprânceană.

-Crește fata, se mărită, trebuie să te întâlnești cu părinții ei, o să vorbești despre ei cu alții și nu o să stai să explici de fiecare dată că Ionică e tatăl bărbatului însurat cu fiica ta. O să-i zici cuscru.

-Da, zise el. Așa ar fi normal, să se mărite la un moment dat. Dar nu mă supăr dacă nu se mărită niciodată. Poate sta acasă mult și bine!

Apoi se așternu liniștea. El se opri din ce făcea și fixă cu privirea peretele din față. Dacă-l priveai cu atenție, pleoapele care se mișcau haotic, mandibula care tremura necontrolat, fruntea care se rida din ce în ce mai tare, piciorul drept care se mișca de parcă avea urgent nevoie la baie și degetul arătător care transmitea un mesaj în cod morse îi trădau starea de neliniște care-l cuprinsese. Cu o mână pe telefon, eram pregătit să sun la 112, în cazul în care situația devenea nasoală.  Apoi, brusc, își reveni și zise:

-Eu o țin, nu-i problemă! Sper, totuși, să-și găsească un loc de muncă, să aibă banii ei!