Amintirile cu Securitatea ne chinuiesc!

După operativa de dimineață, când fiecare își primi sarcina pe care trebuie să o rezolve în cursul zilei, se lăsă liniștea peste birou. O melodie de dragoste se auzi palid dintr-un radio așezat într-un colț, așezat acolo parcă să-și ispășească pedeapsa. Fiecare se concentră pe sarcina care îi fusese trasată. Concomitent cu un cioc-cioc aplicat cu putere, ușa se deschise desenând un arc de cerc imaginar, apoi lovi dulapul în drumul ei.

-Trebuie să fac un tabel, și asta foarte repede, cu termen de finalizare ieri, cu fiecare angajat și modelul de telefon pe care îl are. Văd că aveți Samsung, Nokia, din nou Samsung… Ăla de care e? zise Ghiță privind-o pe Cornelia.

-Dar ce importanță are? îi răspunse în timp ce palmă telefonul și, cu o mișcare de Cristian Gog, îl făcu nevăzut. E telefonul meu. E personal. Nu e telefon de firmă. De ce ar interesa pe cineva ce telefon am eu?! îi răspunse foarte iritată Cornelia.

-Eu trebuie să fac un tabel, pentru conducere. Nu știu ce vor să facă ei cu acel tabel și cu informațiile din el. Dar cel mai important e că în acest moment, sau pe viitor, știu de la cine pot cere un încărcător pentru telefonul meu, Sony Ericsson. Și am nevoie de el acum!