Încurcate-s căile numerelor de telefoane!

-Bună ziua! Dacă vă trimit un pacient pentru o radiografie, mai aveți timp și pentru el? întrebă doamna Mimi de la recepția policlinicii cu plată.

-Bună ziua! Mai bine îl trimiteți la Radiologie! veni prompt răspunsul din telefon. Doamna Mimi, cred că ați greșit. Eu sunt directorul policlinicii și nu am cum să-l ajut pe pacient, continuă directorul pe un ton mai apăsat. Sunt într-o ședință acum și nu vreau să fiu deranjat!

-Vai, mă scuzați, domn director! Nu am vrut să vă deranjez! spuse doamna de la recepție și închise. Leontinooo, dă-mi, tu, numărul de la Radiologie!

-0743.123.456! veni răspunsul.

-Zero șapte patru trei, unu doi trei, patru cinci șase! se auzi concomitent cu sunetul tastelor. Na, că sună! Să văd cine îmi mai răspunde acum.

-Doamna Mimi, nu v-am spus că nu vreau să fiu deranjat. Ce e așa greu de înțeles?

-Dar mie pe telefon îmi apare… Nici nu termină ce avea de spus că directorul i-o tăie scurt.

Vă rog eu mult să nu mă mai deranjați!

Doamna Mimi lăsă telefonul din mână, își duse o mână la frunte, se făcu roșie ca soarele la asfințit și începu să plângă. Apoi, cu mâna tremurând, începu să-și îndese în geantă o oglindă, rujul, cele 3 telefoane, tocul de la ochelari. O văzu Leontina, colega ei, și o întrebă.

-Ce faci fată? De ce-ți faci bagajul? De ce plângi?

-L-am enervat pe domnul director. Eu am sunat la Radiologie și nu știu cum s-a format numărul, că l-am sunat pe el.  De două ori. Și e într-o ședință. O să mă dea afară! zise doamna Mimi cu ochii în lacrimi.

-Doamne, tu, ce prostuță ești! Tu crezi că domnul director se uită la din astea? Io zic că a și uitat. Vezi-ți de treabă și nu mai plânge, încercă Leontina s-o liniștească.

ush.ro

Trecură vreo 20 de minute și pe ușa de la recepție intră un domn cu un buchet de flori în mână. Se duse la doamna Mimi, îi dădu florile, o pupă pe ambii obraji și-i spuse:

-Doamna Mimi, îmi cer scuze că am ridicat tonul la dumneavoastră. A fost vina mea! Îmi cer scuze din nou. Sper că nu v-ați supărat prea tare, zise directorul în timp ce-și frământă mâinile.

-Vai, domnu director, eu îmi cer scuze. Eu a greșit. Eu v-am sunat și v-am deranjat ședința. De două ori, zise doamna Mimi, care încet încet, începu să prindă viață.

-Nu, doamna Mimi, eu trebuie să îmi cer scuze, o întrerupse directorul. Se pare că azi sunt mai amețit. Am fost acum 30 de minute la Radiologie, am lăsat telefonul pe masă, iar când am plecat, am luat altul.