Trafic de organe în România

-Poate ar fi bine să nu mergi la Cristina din România, îi spuse tatăl său. Abia o cunoști. Și în plus, nu ai de unde să știi ce fel de oameni sunt acolo. Amintește-ți că până nu demult aveau un regim dictatorial, care pe unii i-a sălbăticit. De fapt, mai bine zis, libertatea pe care o au acuma i-a sălbăticit.

-Stai liniștit. Nu tot ce se spune de români e adevărat. Și în plus, o știu de ceva timp. M-a invitat în România tocmai pentru a mă convinge că nu tot ce se aude la noi e adevărat, îi răspunse Marco.

-Băiete, treaba ta! Numai să nu rămâi fără organe pe acolo.

Și Marco veni în România. Aici îl așteptă Cristina. Îl luă de la aeroport, îl zgâlțâi prin gropile din asfalt, îl duse la un restaurant cu specific românesc unde îl îndopă cu sarmale, cârnaț afumat, slănină, răcituri, îl prezentă prietenilor care îl îndrăgiră imediat, organiză mai multe ieșiri în natură pe Transfăgărășan, Lacul Capra, Transalpina, Bucegi, Cheile Bicazului, în Deltă, l-a dus în orașele faine ale României la Cluj, Sibiu, Timișoara, Iași, Brașov și peste tot pe unde au mers, au rămas peste noapte. În fiecare noapte au organizat chefuri scăldate cu mult alcool, muzică la maxim, mici și pulpe prăjite și focuri de tabără. În fiecare noapte, băiatul nostru avu parte de mult, mult, mult sex și foarte mult sex. În toate pozițiile și toate felurile. A doua zi o luau de la capăt cu alcoolul, mâncarea, muzica și petrecerea și terminau cu sexul, mult sex.

Într-o zi, după trei săptămâni, își sună tatăl. Marco avea o voce stinsă, ca de om pe jumătate mort, dar de la alcool și nopțile nedormite.

-Ce ai băiete?! Ești bine? Ce ți-au făcut ăia? Nu ai dat nici un semn! tună și fulgeră ta-su la telefon.

-Nu urla, că îmi dai și mai mari dureri de cap și așa mă dor toate!, îi răspunse Marco. Știi de ce te-am sunat? Știi că ziceai ceva de organe…

Ta-su mai să leșine cu telefonul în mână.

-Un organ mi-a fost afectat puțin, îi zise Marco, dar m-am simțit excelent de fiecare dată!