De la ora de istorie am rămas cu o singură lecţie

Ar trebui să ne ţinem gura şi să ne acceptăm soarta. De fapt cred că ar trebui să ne bucurăm că nu e mai rău, deşi poate unii ar zice că nu se poate mai rău. Atâta timp cât la orice fel de acuzaţii, fie că sunt de furt, abuz de putere, suspiciuni de fraudă, de plagiat, numiri politice sau nepotisme cel puţin una din taberele simpatizanţilor are ca argument “la fel au făcut şi ceilalţi” trebuie doar să ne bucurăm că apa sâmbetei nu ne-a luat de tot.

Păi fraţilor, indiferent de simpatia politică pe care o aveţi, când îi schimbi pe nişte unii cu nişte alţii, îi schimbi tocmai pentru că te-ai săturat de ei. Or, dacă şi ăştia noi fac exact la fel sau poate chiar mai rău, la ce mama mă-sii ne-am mai chinuit să-i schimbăm? Doar să-şi facă şi tabăra cealaltă făcutele?

Abia atunci când nu vom mai avea ca argument “aşa au făcut şi ceilalţi” vom putea începe să facem paşi spre înainte. Până atunci vom fi prinşi în hora “un pas înainte şi doi înapoi”, pe care o jucăm cu talent la cel mult 4 ani.