O voce “frumoasă rău”

“Detest muzica fără mesaj, n-ascult ca boul şi refuz constant, din start, să ascult radioul”

Nişte vorbe mari spuse poate de cei mai creativi oameni din muzica românească. Da, ăia fără bani sau prea grei să fie difuzaţi. La prima privire, ori mai bine zis ascultare, aş tinde spre prima variantă, pentru că urechile îmi sunt invadate de aşa zisa muzică a cântăreţelor porno răsărite peste noapte, ca Afganistanul de ruşi acum 30 şi ceva de ani. Oriunde dai, e cvasi-imposibil să nu găseşti un milimilion, pitbull, trompet sau alte bălării bumţi-bumţiste.

În aceste condiţii aproape că poţi încercui în calendar şi declara sărbătoare ziua în care poţi merge la o cântare live, la o voce cu adevărat valoroasă. Ce mă bucură e că lumea merge în număr mare, semn că încă mai există recunoaştere a calităţii. Ce mă întristează e că aceeaşi care aplaudă în picioare, cântă alături de solist sau solicită bis-uri de câte 3-4 ori o fac cu ţigara sau trabucul în gură. Gâtul meu suferă de fiecare dată când îl car într-un asemenea mediu. Oamenii ăia trebuie să şi cânte acolo. Îşi forţează niţel corzile vocale. Ar trebui să avem puţin respect pentru munca lor şi mai ales pentru darul lor. Cel puţin până termină de cântat.

Acum o săptămână am fost la concertul Mariei Răducanu. Femeia asta are o voce remarcabilă. Trebuie să o auzi live ca să realizezi asta cu adevărat. La un moment dat a luat o pauză deşi nu cred că obosise. Mai degrabă avea nevoie de o pauză pentru a-şi aerisi vocea. După fiecare melodie publicul a răsplătit-o pe lângă mult fum şi cu aplauze, iar în final cu bis-uri. A fost unul singur, motiv pentru care inclusiv patronul clubului s-a arătat revoltat că Maria nu a revenit deşi mulţimea aplauda preţ de câteva minute, dar cu ţigara în gură.

Maria Răducanu ai o voce “frumoasă rău” precum părul Cristinei, fata pe care cineva o caută seară de seară, pe străzile din Bucureşti. Şi ar fi păcat să ţi-o strici prin cluburi pline cu fum de ţigară.