Lumea a luat-o razna cu protestele

-Ți-am zis că venim degeaba? La amiază nu e nici Satana în Piață. Acuma te-ai convins și tu, îi spuse Tina nervoasă din cale afară că s-a lăsat prostită din nou de Ghiţă.

-Nu-i bai. Ne întoarcem mai târziu, rosti el din pieptu-i de protestatar înflăcărat. Dacă tot nu avem ce face aici, hai să mergem până la ăștia cu curentu să ne războim cu ei. Să nu creadă ei că sunt dumnezei pe pământ, continuă Ghiță cu același spirit de luptător. Le arătăm noi lor! Nu se mai poate cu facturi de 50 lei lună de lună. E strigător la cer!

Şi porniră.

Când ajunseră în fața clădirii, Ghiță, bărbat dintr-o bucată, îi spuse calm:

-Hai du-te tu că eu te aștept aici.

-Așa, fain îți șade. Mă trimiți pe mine. Bine că în mulțime ai gura mare! Halal bărbat, mormăi Tina trântind ușa în urma ei.

Îi spuse portarului ce probleme are, iar acesta îi indică biroul la care bănuia el că-şi va găsi răspunsurile. O doamnă binevoitoare o pofti înăuntru, îi oferi un scaun şi apoi pe un ton calm îi spuse:

-Situația facturilor dumneavoastră e următoarea: aveți o factură scadentă de aproape două luni și din păcate locuința dumneavoastră a fost deconectată de la rețea în această dimineață. Ați fost preavizată…

Nu apucă femeia să termine fraza, că Tina ieși val-vârtej din birou.

Ghiță o văzu venind furioasă măturând totul în urma ei precum o furtună tropicală pe coasta filipineză și o întrebă:

-No, ce ți-o zis?

-Îi groasă tare. Cică a fost scandată de vreo două luni. Și acum locuința noastră a fost devastată! Hai repede acasă!

-Ce vorbești femeie?!

-Cică în dimineața asta s-a întâmplat. A fost și asediată! Hai acasă dacă îţi zic! îi zise Tina aproape plângând. Hai acasă!

-Nici poveste. Dă markerul şi pancarta. Mergem direct în Piaţă să protestăm!