Unii au probleme cu dimensiunile

Recent s-au finalizat lucrările la Podul Elisabeta şi a devenit primul pod iluminat peste Someş. Acum arată aşa.

ftr.ro

Traseul meu zilnic spre muncă şi mai apoi la întoarcerea spre casă, include traversarea acestui pod. Era până de curând un pod la care se impunea înlocuirea urgentă a podelei, lucru care de altfel s-a şi realizat. Nu de puţine ori tocul pantofului prietenei mele a rămas blocat între scândurile vechi sau chiar a intrat în ele. Timpul şi vremea şi-au pus amprenta.

Poate voi fi numit cârcotaş, poate voi fi catalogat drept unul care nu apreciază când lucrurile o iau într-o direcţie bună, poate voi fi arătat cu degetul că mă ascund în spatele nu ştiu cărei culori politice, dar nu pot să nu remarc faptul că scândurile care formează podeaua, par a fi resturi de la o altă lucrare.

   

Cam cât de dificil era să fie tăiate la aceeaşi dimensiune? Sau cât le-ar fi luat să facă acest procedeu dificil?

Domnul primar a declarat că urmează să fie renovate şi celelalte poduri peste Someş. Foarte bine. Chiar dacă aceste lucrări puteau fi făcute mai de demult, e bine că se fac. Mai ardeleneşte, dar se fac. Poate la acestea cineva va deschide mai bine ochii şi nu va mai accepta lucrul de mântuială. Sau poate înainte de inaugurare cineva le va inspecta în timpul zilei. Aşa s-ar observa mai bine detaliile.

Clujul merită şi trebuie să arate ca un oraş în adevăratul sens al cuvântului. Trebuie să fie un oraş în care să îţi fie mai mare dragul să poposeşti, să-l vizitezi, să-ţi doreşti să-l străbaţi de la un capăt la altul pe jos şi să îl recomanzi cu sinceritate şi convingere şi altora. Aceste poduri reabilitate şi iluminate ar putea constitui puncte “de văzut” ale Clujului.