Plăcerea de a conduce

Sunt fel şi fel de şoferi. De fapt sunt şoferi şi posesori de permis.

La semafoare lasă câte 2 mm din anvelope şi la pornire şi la oprire. Pentru ei scârţâitul roţilor este mai orgasmatic decât cel al patului. Depăşesc haotic, se deplasează cu viteză şi îi încurcă şi pe ceilalţi participanţi la trafic. Uneori am impresia că fac toate astea fiindcă urăsc să se afle la volan şi îşi doresc să ajungă cât mai repede la destinaţie ca să coboare din maşină.

Dar sunt şoferi care pur şi simplu îşi adoră maşina. Nu o vei vedea niciodată murdară, iar interiorul nu va mirosi niciodată urât. Sunt atât de îndragostiţi de maşină, încât ar duce-o noaptea cu ei în pat. Se mândresc cu ea şi asta se vede imediat ce urcă în ea. Pornesc uşor, conduc cu grijă, se deplasează mereu de parcă ar transporta ouă, stau relaxaţi şi se simt atât de bine la volan, parcă ar fi legaţi ombilical. La ei se vede plăcerea de a conduce. Poate motivul pentru care se deplasează mereu cu viteza legală este că nu le place să se despartă de maşină şi în acest mod îşi prelungesc cât pot de mult întâlnirea.

Azi am văzut un asemenea şofer. Era un bărbat de vreo 35 de ani într-un Mercedes CLS.