Când mergi în vizită la neamuri

Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit de orăşelul Cehu Silvaniei. Cred că puţini. Staţi liniştiţi, nu aţi pierdut mai nimic. Eu ştiu câte ceva despre el pentru că acolo m-am născut, acolo am crescut, m-am şcolit, mi-am pierdut…dar să nu intrăm în prea multe detalii.

Problema cea mai mare a oraşului a fost că nu avea apă. Adică avea, dar aşa cu porţia. Câte 2-3 ore pe zi şi alea împărtiţe dimineaţa şi seara.

Când venea vorba să faci o baie era cam ca la ţară la bunica acum 15-20 de ani: apă încălzită, lighean sau ciupă şi se rezolva problema. Adică nimic imposibil de realizat dacă îţi doreai asta. Mi-am arătat şi eu chiloţii şi ce era e sub ei de câteva ori şi nu m-am făcut de ruşine.

Aşa că nu îmi explic de ce de fiecare dată când ajungeam pe la rudele din Zalău sau Baia Mare, oraşe mai mari, mai dezvoltate, mai dotate, printre primele întrebări după ce intram în casă se număra “vrei să faci o baie?”