La cumpărături de Paște

Toată lumea știe că unele firme oferă angajaților săi “un porc” de Crăciun sau “un miel” de Paște. No, numa că firma de la care își ia Ghiță fluturaşul de salariu a decis să nu le mai dea bani ca în anii trecuţi când i-au spart în crâşme şi s-au făcut ca porcii, iar apoi şi-au luat medical câteva zile, ci a ales să le dea fiecăruia câte un miel pe bune. Pe el și pe încă un coleg a căzut sarcina de a-i cumpăra.

Au ales un supermarket să fie siguri că au fost verificați din punct de vedere tehnico-sanitar şi înainte să fie tăiaţi mieii au îndemnat spre băutură, că mai sunt cazuri în care au lătrat. Au umplut cărucioarele cu miei și s-au îndreptat spre case. Acolo era un nene, care pe lângă toate cele a luat și o pâine. Când să o scaneze, tanti de la casă a observat că nu are cod de bare. A luat telefonul și…

-Alo, Vasile, am o pâine fără cod de bare. E de la voi?

-Cum arată?

-E o păine învelită într-o pungă pe care nu scrie nimic.

-Nu-i de la noi.

……..

-Alo, Gligor, am o pâine fără cod de bare. E de la voi?

-Cum arată?

-E o pâine învelită într-o pungă pe care nu scrie nimic.

-Nu-i de la noi.

……

Femeia vizibil iritată de ”buna colaborare” a colegilor ei, s-a gândit că următoarea reclamă gen “Da, halatu…cât e halatu?” ar face furori cu ea în rol de “cumpărător” şi a dat o probă pe loc.

-A lor nu e. A celorlalți nu e. Nu e a nimănui. Poftiţi domnule, luați-o! E gratis. Puteţi pleca.

Omul a luat pâinea în mână și privind-o pe femeie a întrebat.

-Păi și nu o plătesc?

-A lor nu e. A celorlalți nu e. Nu e a nimănui. Mergeți cu ea acasă! E gratis.

Omul cu pâinea în mână s-a îndepărtat încet și oarecum temător de casă. Ceilalţi clienţi şi colegele de la case aveau privirile aţintite spre ea.

-Ce vreţi? A lor nu e. A celorlalţi nu e. Nu e a nimănui. Înseamnă că e gratis.

A făcut o pauză de câteva secunde, a respirat adânc, a privit spre Ghiţă al nostru şi colegul lui, apoi a strigat:

-Următorii! Haideți domnii cu turma!