Decizii importante de 5 lei

Marian Hurducaş a scris un tratat despre straturile hârtiei igienice şi impactul acesteia în societate, fără să se gândească la discuțiile care se vor naşte în jurul acestuia. Dragoş Mone l-a citit, iar mai apoi atenţionat de beculeţul memoriei vizuale, a decis să ne expună uimirea lui vizavi de zgârcenia de care au dat dovadă membri unei familii când au cumpărat un anumit tip de hârtie igienică.

Apoi mi-am pus o întrebare. Contează la ce faci economie sau doar conteaza să faci?

Am auzit de mai multe ori discuţii gen “Cum să îţi iei haine din Piaţa Mărăşti?”, de parcă hainele de acolo s-ar da la pachet cu păduchi sau râie. Unele sunt mai ieftine, iar altele arată mai bine decât multe dinte aşa zisele haine de firmă din mall. Utilitatea lor este aceeaşi şi îţi mai rămân şi bani pentru altceva. “Eu nu mă uit la bani când vine vorba de haine. Îmi iau doar haine de firmă.” este exprimarea cu voce tare a frustrărilor şi a snobismului care nu merită o atenție foarte mare.

Doar că uneori chiar şi când vine vorba de mâncare, unii oameni preferă să dea 10 lei pe o porcărie de fast-food în locul unei porţii de mâncare gătite la un restaurant, care nu costă nici 15 lei. Şi nu e vorba de “Mă grăbesc, nu am timp să stau până îmi aduce mâncarea.”. Diferenţa de preţ este de 5 lei. Este diferenţa pe care nu şi-o explică Dragoş când vine vorba de hârtia igienică.

Luând aceste două cazuri, oare cine greşeşte mai mult: cel care se zgârceşte când cumpără hârtie igienică sau cel care o face când e vorba de mâncare?